Misterul certificatelor ORNISS, spart la CEDO

România pierde un proces important la CEDO pentru că nu a asigurat dreptul la apărare echitabilă al unor studenți pakistanezi expulzați pentru activități ce puneau în pericol siguranța națională.Un punct important al analizei făcute de judecătorii europeni în cauza „Muhammad și Muhammad contra României” s-a referit la certificatele ORNISS, care condiționează accesul avocaților la probele secrete depuse la dosar. Organizații internaționale din sistemul ONU și ong-uri pentru apărarea drepturilor omului au fost acceptate ca intervenienți în procesul de la Strasbourg.

Cazul are originea în cererea nr. 80982/12 împotriva României, depusă de doi resortisanți pakistanezi, Adeel Muhammad și Ramzan Muhammad, în 19 decembrie 2012. Reclamanții s-au plâns că au fost expulzați din România în Pakistan, cu încălcarea drepturilor lor din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Adeel Muhammad a intrat în România în septembrie 2012 cu o viză de student valabilă pentru trei ani;obținând o bursă Erasmus Mundus, este înscris la Facultatea de Științe Economice a Universității Lucian Blaga din Sibiu. Ramzan Muhammad venise în România la 17 februarie 2009, cu o viză de lungă ședere și se afla la studii la aceeași facultate din Sibiu. În plus a ajuns la Sibiu și soția acestuia cu viză pentru reunificarea familiei. „În 4 decembrie 2012, printr-o notă, Serviciul Român de Informații a sesizat procurorilor de pe lângă Curtea de Apel București să solicite judecătorilor declararea celor doi studenți ca persoane nedorite în România pentru o perioadă de 15 ani”, menționează CEDO, care adaugă: „În sprijinul cererii sale, SRI a furnizat documente clasificate la nivelul strict secret”.

Parchetul și instanța se conformează rapid

În aceeași zi,unitatea de Parchet a depus o solicitare instanței Curții de Apel București pentru declararea celor doi pakistanezi ca persoane indezirabile în România. Cererea menționa că potrivit informațiilor secrete transmise procurorului de către SRI, existau indicii serioase că reclamanții intenționau să se angajeze în activități capabile să pună în pericol siguranța națională. În 5 decembrie, CA se pronunță și decide ca cei doi, declarați persoane nedorite, să fie expulzați. Autoritatea pentru imigrări îi plasează în centrul de la Otopeni, în așteptarea deciziei definitive de deportare.

Comunicatul SRI și ziariștii agreați

În 6 decembrie 2012, SRI a publicat un comunicat privind acțiunea respectivă încadrată în „ măsurile luate de autoritățile române responsabile cu prevenirea și combaterea terorismului”. Cei doi pakistanezi nedoriți – ale căror nume nu au fost precizate în comunicat – erau descriși ca „puncte de sprijin” care acționau prin intermediul conspirației sub coordonare externă. În ziarul Adevărul, comunicatul SRI este dezvoltat cu amănunte – se dau numele celor „nedoriți” și detalii despre studiile universitare din România. Aceste „piese” difuzate în spațiul public vor fi aduse la CEDO ca argumente în favoarea reclamanților, care nu știau motivele expulzării.

ÎNALTA CURTE CONFIRMĂ EXPULZĂRILE

Reclamanții contestă decizia Curții de Apel București, calea de atac fiind judecată după câteva zile la Înalta Curte de Casație și Justiție. Desfășurarea procedurii de recurs este pe larg prezentată în motivarea publicată de CEDO. Ca un amănunt, președintele instanței supreme era, la acea dată, faimoasa Livia Stanciu, acum judecător la Curtea Constituțională a României. Cei doi „nedoriți” au angajat doi avocați pentru apărarea lor, care să-i reprezinte. Apărarea nu a avut însă acces la probele secrete depuse la dosar, avocații angajați de cei doi studenți neavând certificate ORNISS. Judecătorii Înaltei Curți nu au considerat acest amănunt un impediment, apreciind că a fost respectat dreptul la un proces echitabil, acuzații având suficiente informații pe baza cărora să-și pregătească apărarea. Apelul a fost respins, cei doi Muhammad fiind expulzați din România. Începe însă partea a doua a poveștii, cu epilog la Curtea de la Strasbourg, unde România va fi condamnată pentru încălcarea articolului 1 din Protocolul 7 al Convenției.

„În cazul în care străinii au solicitat amânarea cauzei pentru a găsi un avocat, Curtea de Apel nu a acceptat cererile lor, pe motiv că astfel de proceduri erau obligate prin lege să fie accelerate”

Decizia CEDO

Daune morale de 20.000 de euro

Curtea constată că reclamanții au suferit cu siguranță un prejudiciu moral și simpla constatare a unei încălcări a Convenției nu poate constitui în sine o reparație suficientă. În consecință, CEDO acordă fiecărui reclamant câte 10.000 de euro prejudiciu moral. Reclamanții au fost reprezentați de avocatele E. Crângariu și F. Dumiru. Observații au fost depuse de Fundația Helsinki, de Amnesty International și de raportorul special al ONU, cărora li s-a permis să intervină în procedura scrisă.

Procedură limitativă * Lista nepublică a certificatelor

Doar 8 avocați din 25.000 au acces la secrete

Punctul nodal al dezbaterii din Marea Cameră a CEDO a fost în cauza prezentată dacă autoritatea din România a asigurat dreptul la apărare echitabilă prin accesul la secretele din dosar. Acest acces la documentele secrete se poate face doar prin angajarea unui avocat care deține certificat ORNISS. Guvernul a indicat, pe baza informațiilor furnizate de autoritățile naționale, că în decembrie 2012, la data proceselor de la Curtea de Apel și de la Înalta Curte doar 8(opt) avocați dețineau un certificat ORNISS și că din 2011 până la data la care și-au prezentat observațiile la Marea Cameră (2019), 33 (treizeci și trei) de avocați au primit acceptul la informații clasificate. În condițiile în care numărul avocaților înscriși în barouri este de peste 25.000, apare iluzorie șansa de a putea angaja un apărător care să aibă certificat ORNIS. 

Cum se obține acest certificat? Avocatul depune o cerere la președintele baroului din care face parte, care o transmite Uniunii Naționale a Barourilor din România (UNBR). Cererea trebuie însoțită de o notă de la organul care a clasificat documentele prin care să ateste că astfel de probe clasificate există în dosarul aflat pe rol. UNBR inițiază procedura cu autoritatea competentă – ORNISS – care efectuează verificarea avocatului. Durata procedurii de verificare este de 60 de zile lucrătoare. La primirea certificatului ORNISS, avocatul trebuie să semneze un acord de confidențialitate pentru protejarea oricărei informații clasificate aduse la cunoștința sa. La 10 octombrie 2013, președintele UNBR a solicitat ORNISS opinia cu privire la posibilitatea de a publica pe site-urile asociațiilor de avocați numele avocaților care au acces la documentele clasificate. ORNISS a precizat că o publicare ar duce la o discriminare față de avocații care nu dețin un asemenea certificat. Față de aceste precizări, Curtea de la Strasbourg a reținut că viteza prin care s-a desfășurat procedura de expulzare nu permitea angajarea unor avocați cu certificat ORNISS. Mai mult, UNBR a precizat că nu putea dezvălui reclamanților o listă cu avocații care dețineau, la acel moment, acceptul legal de a consulta documetele clasificat din dosar. Jurisprudența prezentată Curții a menționat însă cazuri în care s-au obținut amânări ale termenelor din procese pentru a permite avocaților să facă cereri pentru certificate ORNISS.