1848, anul Revoluţiei visului românesc

Acum 160 de ani, românii s-au ridicat la luptă pentru visele lor. Revoluţia din 1948 a schimbat cursul istoriei României. Acum, după 160 de ani, memoria eroilor este cinstită printr-o expoziţie.

Cu ocazia împlinirii a 160 de ani de la Revoluţia de la 1848, Muzeul Municipiului Bucureşti organizează o expoziţie temporară intitulată “Revoluţia română din 1848”, ca un omagiu adus înaintaşilor noştri care s-au angajat în lupta pentru drepturile şi interesele naţiunii române. Expoziţia va fi vernisată luni, 7 iulie 2008, ora 12:00. Durata expoziţiei: iulie-septembrie 2008.

 
MOMENT DE MAXIMĂ IMPORTANŢĂ. Fără “momentul 1848”, destinul României se poate să fi fost altul. Unul... poate mai negru, mai sărac, mai lipsit de eroi. Revoluţia de la 1848 însă “a relevat în toată plenitudinea ei aspiraţiile multiseculare ale poporului român de neatîrnare, unitate şi progres social. Aceste aspiraţii aveau un suport real, obiectiv, în hotărîrea maselor largi de a lichida definitiv rînduielile feudale, retrograde, de a se elibera de sub dependenţa imperiilor vecine. Luptătorii paşoptişti au fost cei dintîi care au subliniat raportul istoric dintre revoluţia lui Horea din 1784, revoluţia lui Tudor Vladimirescu din 1821 şi Revoluţia din 1848, punînd în lumină continuitatea efortului de înnoire a structurilor şi organizării societăţii româneşti. În acest sens, democratul revoluţionar Nicolae Bălcescu avea să sublinieze că, în timp ce revoluţia din 1821 «a strigat dreptate şi a vrut ca tot românul să fie liber şi egal, ca statul să se facă românesc», cea din 1848 «a vrut ca românul să fie nu numai liber, dar şi proprietar, fără de care libertatea şi egalitatea e minciună. Pentru aceea adaugă la deviza sa cuvîntul frăţie, această condiţie de căpetenie a progresului social”, explică profesorul Ionel Zănescu, de la Muzeul Municipiului Bucureşti.

 
ADUCERE-AMINTE. Cum s-a ajuns la revoluţie? Cum s-au răsculat românii într-o perioadă în care marile imperii dictau cam tot ce mişca sub soare? Prof. Zănescu afirmă: “Revoluţia română din 1848 şi-a avut rădăcinile împlîntate adînc în societatea românească şi a fost expresia unui amplu efort de soluţionare pe cale revoluţionară a crizei acesteia întreprins de forţele progresiste. Izbucnită într-un context european de maximă complexitate, Revoluţia română din 1848 se integrează în marele efort european de înnoire revoluţionară care a cuprins continentul la sfîrşitul primei jumătăţi a secolului al XIX-lea. Fenomenul revoluţionar românesc şi-a vădit de la început ţelurile proprii, determinate de realităţi specifice într-un vast program de reforme cu caracter naţional şi social”.

Ce doreau revoluţionarii? Cum vedeau ei viitorul? Sînt întrebări la care veţi primi răspunsuri vizitînd expoziţia. Pentru a nu merge totuşi chiar neinformaţi, prof. Zănescu explică în cîteva rînduri dorinţele revoluţionarilor. “Programele revoluţiei formulate şi difuzate la Braşov, Iaşi, Cernăuţi, Blaj, Islaz şi Gura Humorului, prin obiectivele comune, atît pe plan naţional, cît şi social, exprimă, într-o formă sintetică, stadiul de dezvoltare a societăţii româneşti, ca şi dorinţa românilor de a trăi liberi şi independenţi”.

 
O AMINTIRE CÎT O VICTORIE. 105 zile s-au bucurat românii de un guvern liber, de guvernul revoluţionar. Apoi, ocupaţia străină s-a reinstaurat. Revoluţiile din întreaga Europă fuseseră înăbuşite. Cu toate acestea, Revoluţia de la 1848 rămîne un moment de cotitură în istoria României. “Înfrîngerea revoluţiei europene şi a celei româneşti, în speţă, s-a realizat cu acordul direct sau tacit al marilor puteri. Puterile au preferat să menţină statu-quo-ul contribuind, pe plan militar şi politic, la înfrîngerea revoluţiilor europene.

Puternică sinteză a năzuinţelor de eliberare şi reaşezare socială, ca şi a aspiraţiilor naţionale şi a dezvoltării istorice, Revoluţia de la 1848, deşi înfrîntă prin intervenţie străină, a lăsat posterităţii o bogată moştenire. De asemenea, a înscris naţiunea română în «calendarul lumii», după expresia lui Jules Michelet, situînd-o statornic în conştiinţa europeană şi pe agenda diplomaţiei. Paşoptiştii au continuat să militeze pentru idealurile revoluţiei. Principalele ei revendicări s-au împlinit în perioada care a urmat. Unirea Principatelor din 1859, reforma agrară şi dobîndirea independenţei de stat în 1877 – obiective fundamentale ale programului revoluţionar – s-au realizat în cele trei decenii în care lupta de emancipare naţională şi socială s-a desfăşurat sub stindardul ridicat la 1848.”

Citește pe Antena3.ro

Silviu Prigoană a fost înmormântat azi. Mesajul transmis de familia acestuia

 
EXPONATE PREŢIOASE. Realizatorii acestui eveniment s-au folosit de un bogat patrimoniu muzeal, din colecţii selecţionîndu-se acele obiecte care au o mare încărcătură patriotică şi emoţională. Pot fi admirate piese de vestimentaţie, pictură, sculptură, mobilier, arme, litografii, tipărituri, carte rară, numismatică, obiecte decorative de interior, documente ş.a. Foarte multe dintre aceste valori de patrimoniu au aparţinut unor personalităţi de marcă: C.A. Rosetti, Alex. I. Cuza, Gheorghe Bibescu, Mihail Kogălniceanu, I.C. Brătianu, Ioan Heliade Rădulescu, Dimitrie Brătianu. Dintre autorii unor lucrări îi amintim pe: Carol Popp de Szathmari, E. Stoenescu, Th. Aman, Ioan Georgescu, Gh. Tattarescu, Carol Storck, M. Bouquet, D. Papasoglu, Rudolf Arthur Borroczyn, L. Rohbock.