Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Poliția nu are prea multe soluții, în cazurile interlopilor care se sustrag pedepselor, fugind din țară. Atribuțiile polițiștilor români sunt limitate și de legislația românească, și de cea internațională. În timp ce legislația românească permite prescrierea executării pedepselor, Poliția Română nu are dreptul să acționeze pe teritoriul altui stat, chiar dacă îi localizează pe cei dați în urmărire internațională.
În cazul urmăritului internațional Belgian Tănase, de la Iași – condamnat în urmă cu 9 ani şi fugit din ţară până la prescrierea pedepsei - polițiștii au făcut tot ce le intra în atribuții, inclusiv localizarea, încă din 2008, a celui care s-a sustras de la executarea sentinţei. Conform legii, însă, din momentul localizării, Poliția nu mai poate decât să trimită cererei de colaborare celorlalte instituții abilitate pentru arestare și extrădare. Negocierile se poartă între Justiție și statul în care se ascunde fugarul, iar în acest caz procedura a durat 8 ani! Dacă polițiștii români s-ar duce în alt stat să aresteze un condamnat definitiv în România, ar fi la rândul lor condamnați pentru răpire internațională. Aşa se face că, deşi localizat şi citat la adresa din Franţa de către instanţa românească de judecată, fugarul condamnat Belgian Tănase a fost practic protejat de legislaţia statului-gazdă. În iulie i-a expirat termenul de prescriere a pedepsei, iar pe 26 august 2016 deja avea decizie definitivă dată în acest sens de judecătorii români, conform legii.
Prevederile legii
Articolul 162 din noul Cod de Procedură Penală arată că termenele de prescripţie a executării pedepsei sunt de 20 de ani, când pedeapsa este închisoare pe viaţă sau mai mare de 15 ani, și de 5 ani, plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, la pedepsele de până la 10 ani. De asemenea, în cazul amenzilor penale, termenul de prescriere este de 3 ani. „Poliția l-a identificat, l-a deferit justiției, tribunalul a judecat, dar el a fugit din țară. În mod normal, nicio pedeapsă privativă de libertate nu ar trebui să se poată prescrie, pentru că s-a pronunțat în baza unor probe. Singura formă de sustragere de la executarea pedepsei care prevede posibilitatea de condamnare este evadarea. Sunt mulți care au așteptat să se prescrie răspunderea penală”, explică Dan Antonescu, specialist criminolog. Procedura, în astfel de cazuri, prevede ca după ce Poliția îl localizează pe fugar într-o anumită țară, la o anumită adresă, să îi dea în urmărire prin Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională (C.C.P.I.). „Noi nu încetăm niciodată căutările. Colegii de la Biroul Urmăriri au făcut demersuri susţinute pentru depistarea în vederea extrădarii persoanei”, explică Anca Vâjiac, purtător de cuvânt al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Iaşi.
Lipsa colaborării internaționale
De fapt, polițiștii români au și în acest moment informații exacte despre locul în care se află aproape toți cei urmăriți internațional și au început demersurile imediat pentru extrădarea fiecăruia dintre ei, însă procedura nu mai depinde de Poliția Română, ci de justiție și de polițiile și legislațiile din țările în care se adăpostesc cei urmăriți. Poliția mai are atribuții abia după ce se aprobă extrădarea de către statul în care a fost localizat cel urmărit. Sunt și situații în care statul în care se ascunde un fugar nu are bază legală să-l rețină, deși are hotărâre judecătorească în România, iar în aceste cazuri, Poliției Române i se refuză cererea de extrădare.
„Poliția din alte țări nu reacționează ca cea de la noi. Chiar dacă noi le indicăm adresa la care am localizat un urmărit internațional și polițiștii din țara respectivă se duc să-l caute la adresă, dar nu-l găsesc pe cel căutat, ei nu fac demersuri în continuare, cum facem noi. Ne ajută, dar nu pot căuta continuu persoanele indicate de noi”, explică Ramona Dabija, director de comunicare al Poliției Române.
Mai este și problema legată de legislație, pentru că în Austria, de exemplu, evaziunea fiscală nu e incriminată, iar din acest motiv s-a refuzat cerera Poliției Române de extrădare a lui Zaher Iscandarani, care ulterior a reușit să fugă mai departe. Elan Schwartzenberg este și el localizat de foarte mult timp, însă legislația țării în care se ascunde îl protejează.
Gregorian Bivolaru fusese localizat de Poliția Română de foarte mult timp, dar nu a putut acționa direct, pentru că ar fi însemnat să comită infracțiunea de răpire internațională.
Baronul PNL Alin Șimota este localizat în Dubai, de către Poliția Română. Este trimisă cererea către poliția din Dubai, dar încă nu a fost localizat de către forțele de ordine de acolo.
Poliția Română poate doar să dea dispoziția prin CCPI, conform legii, către alte state, apoi să aștepte până se încheie toate procedurile legale, cu decizia definitivă de extrădare, dată de o instanță de judecată. CCPI trimite apoi informarea către Ministerul Justiției și începe corespondența, pe linie de justiție ca și în cazul Bivolaru.
