Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Am asistat in ultimele zile la o succesiune halucinanta de decizii ale Curtii Constitutionale urmate de "erate' care schimba complet sensul deciziilor precedente, precum si la o suita de comunicari si scrisori ale Curtii adresate Guvernului, care si ele se contrazic de la o zi la alta. Cunoscand miza aflata in joc – validarea sau invalidarea referendumului din 29 iulie – impresia de bulibaseala totala din "ograda' Curtii Constitutionale naste indoieli serioase asupra legalitatii deciziilor acestei instante, dar si asupra competentei profesionale, integritatii si independentei judecatorilor care o compun.
Despre (in)competenta judecatorilor Curtii Constitutionale si despre (in)dependenta lor s-a scris mult in presa, asa ca ma voi referi in cele ce urmeaza doar la cateva aspecte care privesc legalitatea si acuratetea hotararilor Curtii care tin afisul in aceste zile.
1. In primul rand trebuie retinut ca folosirea notiunilor de "erata' sau "rectificare' in legatura cu hotarari judecatoresti este improprie si generatoare de confuzie. In limbajul juridic nu se folosesc aceste notiuni ci, in anumite cazuri, expresia "indreptarea erorilor materiale'. Erorile materiale sunt greseli marunte si evidente care se pot strecura in redactarea unei hotarari. Sunt erori umane datorate grabei, oboselii, confuziei etc. si se pot referi la nume, date, cifre, calcule sau alte aspecte care nu au caracter esential in cadrul hotararii si nu influenteaza solutia de principiu a instantei.
Insa nici macar aceste erori banale, marunte nu pot fi indreptate de oricine si oricum. Principiul este ca o eroare materiala dintr-o hotarare poate fi corectata numai printr-o alta hotarare a instantei, data conform legii, iar Curtea Constitutionala nu face exceptie in aceasta privinta. Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale nu prevede o procedura specifica de indreptare a erorilor materiale, insa in astfel de cazuri sunt aplicabile normele juridice de drept comun prevazute in codul de procedura civila. In acest sens, in art. 14 al legii Curtii Constitutionale se prevede ca "Procedura jurisdictionala prevazuta de prezenta lege se completeaza cu regulile procedurii civile, in masura in care ele sunt compatibile cu natura procedurii in fata Curtii Constitutionale.'
Codul de procedura civila prevede cum se procedeaza in astfel de cazuri in articolul 281, potrivit caruia instanta trebuie sa dea o noua hotarare (denumita incheiere) in camera de consiliu (sedinta nepublica) prin care sa decida indreptarea erorilor materiale strecurate in prima hotarare. Hotararea nu o poate lua un singur judecator sau vreo alta persoana, ci numai completul de judecata in compunerea legala in care s-a pronuntat hotararea care contine eroarea. Ratiunea acestei reguli este de a garanta ca textul corectat corespunde pe deplin cu vointa judecatorilor care au dat hotararea initiala.
Asadar pentru a se putea opera o modificare in hotararea initiala a Curtii Constitutionale din motiv de eroare materiala, Curtea trebuia sa se intruneasca in aceeasi componenta in care a pronuntat prima hotarare, adica in Plenul de 9 judecatori, iar acestia cu majoritatea ceruta in speta (cel putin 6 din 9) sa-si dea acordul pentru introducerea paragrafului despre care s-a pretins ca ar fi fost omis.
Din informatiile ajunse la cunostinta presei, Curtea Constitutionala nu s-a intrunit din nou in plenul sau si nu a dat o hotarare de indreptare a pretinsei erori materiale din prima hotarare cu majoritatea calificata ceruta de lege (6 din 9 judecatori).
Dupa cum se stie, Curtea nu a trimis la Monitorul Oficial o noua hotarare care sa ateste corectarea hotararii initiale, ci o simpla adresa, semnata de judecatorul Stefan Minea in locul presedintelui Zegrean Augustin aflat in concediu, adresa prin care s-a solicitat rectificarea hotararii deja publicate prin introducerea unui paragraf nou.
In baza argumentelor expuse mai sus, dar si in virtutea logicii elementare se desprinde concluzia ca o hotarare a Curtii Constitutionale nu poate fi modificata printr-o simpla adresa, adica printr-un un act birocratic, ci numai printr-un act juridictional.
Asadar introducerea unui paragraf nou intr-o hotarare a Curtii Constitutionale prin procedeul mentionat este ilegala si lovita de nulitate absoluta. Recurgerea la acest procedeu ilegal poate avea doar doua explicatii: fie falsul deliberat, fie incompetenta crasa.
2. Asa cum am aratat deja, erorile materiale sunt greseli simple, neesentiale din cuprinsul unei hotarari. In cazul de fata insa nu poate fi vorba de o eroare marunta, cu alte cuvinte de o simpla eroare materiala.
In hotararea Curtii Constitutionale nr. 3 din 2 august 2012 la punctul 2.2, paginile 18-19 se arata cu precizie si cu argumente detaliate ca legea aplicabila pentru destituirea presedintelui Romaniei este legea referendumului, precum si faptul ca romanii cu domiciliul in strainatate nu se iau in calcul pentru stabilirea cvorumului la referendum.
In concordanta deplina cu aceasta motivare, Curtea Constitutionala a si cerut initial Guvernului sa actualizeze listele permanente de alegatori, adica listele cu cetatenii romani cu domiciliul in Romania, singurele relevante pentru indeplinirea cvorumului de participare la referendum. Si tot in concordanta deplina cu aceasta motivare Curtea a fixat termenul lung de 31 august pentru a permite Guvernului sa actualizeze listele permanente, adica sa le aduca la conformitate cu realitatea.
Paragraful suplimentar introdus in mod ilegal in hotararea Curtii prin procedeul adresei de rectificare aduce insa o schimbare esentiala a continutului hotararii, un sens diametral opus celui initial, afirmand foarte succint (putem spune suspect de succint) si fara vreo explicatie sau argumentare ca legea aplicabila in speta ar fi cea privind alegerea Presedintelui Romaniei, conform careia elementul de referinta ar fi listele electorale cuprinzand toti cetatenii cu drept de vot, indiferent daca au domiciliul in tara sau in strainatate (textul marcat cu asterisc de la pagina 19 a hotararii)
Textul acestui paragraf, in fapt un simplu enunt, nu are nici o continuitate logica cu argumentatia precedenta din hotarare si pare conceput si plasat acolo in mod complet artificial, schimband brusc si in mod esential sensul deciziei Curtii, prin contrast evident cu celelalte aspecte care au fost fiecare analizate pe larg. Nu este o simpla coincidenta faptul ca, in paralel si in stransa legatura cu introducerea acestui nou paragraf, presedintele Curtii Constitutionale a trimis o noua scrisoare Guvernului, aratand ca prima solicitare nu a fost bine inteleasa si ca in realitate Curtea nu a cerut Guvernului sa actualizeze listele, ci sa le trimita pe acelea care au fost folosite la votul din 29 iulie. Un rationament de bun simt releva ca daca aceasta noua scrisoare catre Guvern ar fi concordanta cu ceea ce a hotarat in mod real Plenul Curtii Constitutionale la 2 august 2012 ar fi fost complet ilogica stabilirea termenului de 31 august cerut Guvernului pentru a da raspuns Curtii.
Pe de alta parte, tinand cont de timpul cat a durat dezbaterea in Plenul Curtii Constitutionale, de dificultatea cu care s-a ajuns in final la solutia neobisnuita de amanare (initial pana la 12 septembrie) a deciziei de validare a referendumului, de faptul ca fiecare judecator a fost perfect constient de semnificatia fiecarui argument din motivarea hotararii, este complet neverosimila sustinerea ca un paragraf esential a fost omis din hotarare din cauza neatentiei. Pe de alta parte, mai inainte de trimiterea la Monitorul Oficial hotararea trebuie citita si semnata de presedintele Curtii, iar omiterea unui paragraf atat de important in economia hotararii nu putea scapa neremarcata.
Este mult mai plauzibila ipoteza ca, dupa publicarea hotararii in Monitorul Oficial, unii judecatori ai Curtii Constitutionale au fost receptivi la criticile si "sugestiile' lui Traian Basescu si au cautat un artificiu prin care sa modifice in mod ilegal continutul hotararii,
Admitand ca judecatorii Curtii Constitutionale ar fi avut intentia sa-si modifice hotararea prin adaugarea unor texte noi, aceasta modificare nu se putea realiza legal prin procedeul indreptarii unei erori materiale, ci doar printr-o noua hotarare, data in urma unei noi dezbateri in Plenul Curtii, oferind in mod necesar o motivare cat de cat rezonabila a schimbarii de optica. Desi posibil si legal, un asemenea procedeu ar fi insemnat o pierdere de credibilitate a Curtii, care azi hotaraste una, iar maine invers. Procedand insa astfel cum a procedat, Curtea s-a expus unei si mai mari decredibilizari prin suspiciunea de fals care planeaza asupra unor judecatori.
4. Presa a scapat din vedere inca un aspect dubios din desfasurarea "activitatii' Curtii Constitutionale din zilele imediat urmatoare pronuntarii hotararii initiale. Amintim ca prin hotararea initiala Curtea fixase termenul de 12 septembrie pentru a relua dezbaterea asupra validarii referendumului. Este limpede ca acest termen a fost fixat de Plenul Curtii Constitutionale. Nu se stie cine si cu ce drept a schimbat ulterior acest termen cu data de 31 august. Potrivit informatiilor din presa, inclusiv declaratiile a doi judecatori ai Curtii, de la pronuntarea primei hotarari Plenul Curtii Constitutionale nu s-a mai intrunit. Este plauzibila supozitia ca si schimbarea termenului de la 12 septembrie la 31 august s-a facut tot in mod ilegal.
Concluzia finala este grava. Daca se confirma ceea ce deja s-a conturat cu destula claritate, anume ca la Curtea Constitutionala s-au falsificat hotarari, din ordin sau servilism fata de presedintele suspendat, va fi un lucru cu adevarat catastrofal pentru Romania. Prin comparatie, basmele despre lovituri de stat trambitate pana acum ne vor parea glume nevinovate.
V. Stanescu, jurist
