Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Epopeea formării României Mari, care a marcat prin Centenar o multitudine de evenimente, studii, dezbateri, a consacrat ca parte importantă a frământatei evoluții istorice, un capitol distinct revenirii Basarabiei la Patria Mamă. În contextul prăbușirii Imperiului Țarist, Sfatul Țării, reunit la Chișinău, decidea prin vot, în 6 februarie 1918, independența Republicii Moldovenești, majoritatea membrilor săi considerând acest act doar un preludiu al unirii cu România. La 27 martie 1918, Sfatul Țării aprobă prin vot rezoluția cu privire la unire, în conformitate cu „dreptul istoric și dreptul etnic și cu principiul că popoarele trebuie să-și hotărască propria soartă”. Acest act de voință, statuat juridic, a stat la baza revenirii Basarabiei, provincie cu populație majoritar românească, la trupul țării.
Ambasadorul Ion M. Anghel, distins diplomat patriot, care își consacră de decenii eforturile de a ține trează flacăra unirii românilor de pretutindeni, scria într-o lucrare de referință pentru diplomație: Sintagma lui Titulescu „Basarabia este și rămâne pământ românesc” constituie un crez-piedestal și punct de plecare în tot ce s-ar face și în orice atitudine luată; o consider premisă a neamului românesc, dar ea reprezintă, totodată, și un jurământ, rămânând veșnică cât lumea și de neclintit ca o stâncă de granit, oricâte năvăliri s-ar produce și de oriunde ar veni acestea, sau de mijloacele ce s-ar folosi. Asociația Asociației Ambasadorilor și Diplomaților de carieră ne-a încredințat spre publicare un comunicat privind actul istoric al Sfatului Țării din 27 martie 1918, de la care se împlinesc 103 ani. Asociația este o organizație neguvernamentală, neafiliată politic, ai cărei membri sunt atașati, potrivit statutului, comunității de interese și idei a celor care și-au dedicat și își dedică activitatea promovării intereselor României și ale românilor din străinătate.
La 24 ianuarie 1918, Basarabia și-a proclamat autonomia teritorială, pentru ca apoi, la 27 martie din același an, Sfatul Țării (din care făceau parte și minoritățile naționale) să voteze, cu majoritate de voturi, unirea sa cu România, cu toate că o parte importantă din țara noastră era ocupată de trupele germane. Actul unirii decis de facto a fost consfințit de iure, prin Tratatul de la Paris (28 octombrie 1920).
Evenimentele nefaste care s-au succedat după Pactul Ribbentrop-Molotov (23 august 1939) – act care s-a constituit într-o sechelă doar pentru România, ultimatum-ul de la Moscova din 25-26 iunie 1940 – cu cedarea Basarabiei și Tratatul de pace din1947 au spulberat însă, orice speranță de revenire a Basarabiei la Patria Mamă, unde îi era locul.
Cu toate acestea, atunci când s-a prăbușit sistemul sovietic acaparator și armata acestuia a părăsit linia de frontieră pe Prut, nu s-a întâmplat ceea ce era firesc și legitim; nici conducerea României nu era preocupată de acest deziderat (nu le-a reținut atenția modul în care s-a reunificat Germania), dar nici cea de la Chișinău nu a făcut pasul în această direcție, evoluția oprindu-se la faza de autonomie din 24 ianuarie 1918.
După cele trei decenii de la constituirea Republicii Moldova, când ni se oferea această șansă de reîntregire a neamului, Bucureștiul nu a întreprins nicio acțiune concludentă, mimând mai curând acest interes al reîntregirii, în vreme ce la Chișinău s-a creat situația fără perspectivă în strânsoarea ruso-ucraineană.
Citește pe Antena3.ro
Dezamăgiți de acest blocaj, cu prilejul aniversării acestui eveniment – 27 martie 1918, în calitatea noastră de diplomați care am servit interesele României cu abnegația și mândria de a fi român, ne exprimăm sentimentul de solidaritate cu cei de același neam cu noi, românii dintre Prut și Nistru.
Președinte,
Prof. univ dr. h.c. Ion M. Anghel
