Târgul de Antichităţi Ţărăneşti – ediţia a III-a

Veniţi să cumpăraţi pentru lada de zestre

Pe vremuri, în sa­te­le româneşti, fe­meia care nu co­sea nu era gos­po­dină şi nici bine văzută în co­mu­nitate. "Mu­zi­ca" răz­boa­i­e­lor de ţesut se au­zea în orice gos­po­dă­rie, fie­care casă având, parcă, pro­pria "par­­­ti­tură". Din in şi din câ­ne­pă se ţesea pân­ză din care fe­me­i­le meşteşugeau cu migală cămăşi, ştergare, feţe de pernă, feţe de masă. Lâna era folosită la ţesutul textilelor de interior: lăicere, scoarţe, păretare şi la confecţionarea obiectelor de port: sumane, catrinţe, brâie, traiste.

Firele de urzeală şi de bătătură nu erau folosite la întâmplare. După ce tundeau oile, lâna era atent prelucrată, spălată cu grijă în albia râurilor, scărmănată, dărăcită, piep­tă­nată prin fusălăi, vopsită în culori naturale şi toarsă. Se foloseau unel­te cunoscute: piepteni, fusălăi, fus, drugă, răşchitor, letcă, vârtelniţă şi al­tele. Astfel pregătită lâna, se trecea la ţesut. Femeile şi fetele de mă­ritat se mândreau cu ţesăturile pe care le migăleau noapte de noapte, după ce îşi terminau treburile prin gospodărie. Aveau şi de ce. Din mâinile lor ieşeau adevărate opere de artă tradiţională ce spu­neau şi încă spun, fără a avea grai, poveşti nebănuite. Vă invităm să pătrundeţi în universul de odinioară.

Poftiţi la Târgul de Antichităţi Ţărăneşti, organizat de Jurnalul Naţional şi Muzeul Ţăranului Român în perioada 21-23 mai, să aruncaţi o privire în lăzile de zestre ale românilor. (L.C.)