Domnule Marius Tuca,
Am meditat mai mult decat s-ar fi cuvenit daca sa va solicit un drept la replica. Recunosc ca un dialog cu domnul Marian Vanghelie nu poate sa contribuie cel mult decat la stalcirea limbii romane si la compromiterea teoriei evolutioniste.
Ca arhitect-sef al municipiului Bucuresti, nu pot sa ma distrez prea relaxat citind lirica mascariciului regelui, gandindu-ma la traditia medievala, dar nu prea indepartata, a clasei politice romanesti, care a dat un presedinte comunist considerat de colegi mult prea tampit sa acapareze puterea. Si totusi am petrecut cu Ceausescu cei mai frumosi ani ai tineretii, dar nu ca in filmul cu Robert Redford, ci, mai curand, ca intr-o telenovela interminabila turnata clandestin intr-o republica bananiera.
Nu-mi sta in fire sa reactionez impulsiv si coleric la delirul oricarui psihopat paranoic, suferind si eu de sindromul paturii intelectuale cu care s-a spalat pe jos si inainte de â89, si dupa. Dar daca reactiile s-au mai atrofiat dupa anii grei de detentie in libertate si, astazi, de libertate impreuna cu infractorii, simturile, respectiv bunul-simt, imi semnaleaza ca urmeaza un nou episod din serialul cu banana.
Ca unul care s-a tinut departe de politica, ma simt deranjat cand dansa se apropie prea mult de mine, facandu-ma obiectul platformelor electorale. Calomniile domnului Vanghelie il descriu asa "cum este", amenintarile sunt inutile atata vreme cat eu insumi n-as rezista coabitarii, nici macar la gradina zoologica, dar ceea ce m-a cutremurat cu adevarat, citindu-va ziarul, este cosmarul posibilitatii, nu ca un meteorit sa distruga Bucurestii, ci ca broscuta fermecata sa-i daruiasca lui Marian Vanghelie carisma care-i lipseste ca sa castige fotoliul de primar.
Daca Bucurestiul nu este tocmai micul Paris, garantez, in fata marii adunari electorale, ca acela de dupa Vanghelie va fi, cu siguranta, un urias Kabul.
Daca oboseala si neatentia fac saptamanal victime pe sosele, ne putem imagina ce carnaj urban s-ar produce in Capitala Romaniei daca domnia-sa s-ar cufunda in studiul aprofundat al Teoriei Urbanismului. Curiozitatea stiintifica ma face sa ma intreb cu cati arhitecti a reusit domnia-sa sa discute (avand in vedere ca la Primaria Sectorului 5 n-a mai rezistat nici unul) si, mai ales, in ce limba s-au inteles, desi este drept ca arhitectii se pricep si la desen. Reprosez colegilor mei nu ca s-au intretinut (la figurat) intr-o atmosfera cordiala de uneltire cu Marian Vanghelie, nefiind invidios din fire, ci ca nu i-au semnalat un lucru elementar, care ar putea sa-l coste libertatea, asta bineinteles daca organele statului si-ar face datoria, acela ca semneaza autorizatii de construire pentru cladiri aflate pe lista monumentelor (cum ar fi Facultatea de Medicina), asupra carora nu detine nici un fel de competenta, inclusiv competenta legala, in conformitate cu Legea nr. 50/1991, privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, modificata, pervertita si republicata in perioada cand domnia-sa era la si o mai mare putere.
Invatatura crestin-ortodoxa ne fereste de ispita legii, de a-i ura domnului Vanghelie noi succese la postuniversitarele de la "mititica", desi, ca sa-l citam din nou: "E o etapa in viata", dar ma intreb, o data cu varsta, cat mai avem de asteptat si, mai ales, daca trecerea anilor si integrarea europeana ne vor vindeca cu adevarat de complexul dictatorilor idioti sau vom deveni si noi insine asemenea, fara sa pricepem, pana intr-o zi, cand, uitandu-ne in oglinda, il vom vedea pe Marian Vanghelie.
Data: 18 martie 2005
Adrian Bold
Arhitect-sef al municipiului Bucuresti