Am primit la redactie - Adrian Bold ii raspunde lui Marian Vanghelie

Domnule Marius Tuca,

Am meditat mai mult decat s-ar fi cuvenit daca sa va solicit un drept la replica. Recunosc ca un dialog cu domnul Marian Vanghelie nu poate sa contribuie cel mult decat la stalcirea limbii romane si la compromiterea teoriei evolutioniste.

Din respect insa pentru preocuparea Jurnalului National fata de destinul Capitalei si, in special, pentru cititorii care, nu peste mult timp, vor merge la vot incercand, cu buna credinta, sa dea o sansa fotoliului pe care s-au asezat primari precum Dem Dobrescu, Pache Protopopescu sau Barbu Delavrancea, cred ca asumarea acestei pozitii degradante este pana la urma necesara, in aceeasi masura in care si meseria de vidanjor poate reprezenta nu numai un pariu cu canalul, ci un la fel de necesar serviciu comunitar.

Ca arhitect-sef al municipiului Bucuresti, nu pot sa ma distrez prea relaxat citind lirica mascariciului regelui, gandindu-ma la traditia medievala, dar nu prea indepartata, a clasei politice romanesti, care a dat un presedinte comunist considerat de colegi mult prea tampit sa acapareze puterea. Si totusi am petrecut cu Ceausescu cei mai frumosi ani ai tineretii, dar nu ca in filmul cu Robert Redford, ci, mai curand, ca intr-o telenovela interminabila turnata clandestin intr-o republica bananiera.

Nu-mi sta in fire sa reactionez impulsiv si coleric la delirul oricarui psihopat paranoic, suferind si eu de sindromul paturii intelectuale cu care s-a spalat pe jos si inainte de ’89, si dupa. Dar daca reactiile s-au mai atrofiat dupa anii grei de detentie in libertate si, astazi, de libertate impreuna cu infractorii, simturile, respectiv bunul-simt, imi semnaleaza ca urmeaza un nou episod din serialul cu banana.

Sper sa pastrati in arhiva Jurnalului in special pagina dedicata intelectului domnului Vanghelie, intrucat apreciez sincer ca peste ani va dobandi o valoare documentara inestimabila, la fel ca editiile bibliofile din Mein Kampf, Pravda sau Scanteia. Iata ca nasterea unui dictator nu se mai petrece la intervale galactice, ritmul politicii contemporane emanand, o data cu varsta, din ce in ce mai des si mai sufocant.

Ca unul care s-a tinut departe de politica, ma simt deranjat cand dansa se apropie prea mult de mine, facandu-ma obiectul platformelor electorale. Calomniile domnului Vanghelie il descriu asa "cum este", amenintarile sunt inutile atata vreme cat eu insumi n-as rezista coabitarii, nici macar la gradina zoologica, dar ceea ce m-a cutremurat cu adevarat, citindu-va ziarul, este cosmarul posibilitatii, nu ca un meteorit sa distruga Bucurestii, ci ca broscuta fermecata sa-i daruiasca lui Marian Vanghelie carisma care-i lipseste ca sa castige fotoliul de primar.

Daca Bucurestiul nu este tocmai micul Paris, garantez, in fata marii adunari electorale, ca acela de dupa Vanghelie va fi, cu siguranta, un urias Kabul.

Permiteti-mi sa-l citez: "N-am luat lectii de la nimeni. O sa rezolv aceasta problema (limba romana - n.n.) pe care o am din cauza oboselii si neatentiei".

Daca oboseala si neatentia fac saptamanal victime pe sosele, ne putem imagina ce carnaj urban s-ar produce in Capitala Romaniei daca domnia-sa s-ar cufunda in studiul aprofundat al Teoriei Urbanismului. Curiozitatea stiintifica ma face sa ma intreb cu cati arhitecti a reusit domnia-sa sa discute (avand in vedere ca la Primaria Sectorului 5 n-a mai rezistat nici unul) si, mai ales, in ce limba s-au inteles, desi este drept ca arhitectii se pricep si la desen. Reprosez colegilor mei nu ca s-au intretinut (la figurat) intr-o atmosfera cordiala de uneltire cu Marian Vanghelie, nefiind invidios din fire, ci ca nu i-au semnalat un lucru elementar, care ar putea sa-l coste libertatea, asta bineinteles daca organele statului si-ar face datoria, acela ca semneaza autorizatii de construire pentru cladiri aflate pe lista monumentelor (cum ar fi Facultatea de Medicina), asupra carora nu detine nici un fel de competenta, inclusiv competenta legala, in conformitate cu Legea nr. 50/1991, privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, modificata, pervertita si republicata in perioada cand domnia-sa era la si o mai mare putere.

Invatatura crestin-ortodoxa ne fereste de ispita legii, de a-i ura domnului Vanghelie noi succese la postuniversitarele de la "mititica", desi, ca sa-l citam din nou: "E o etapa in viata", dar ma intreb, o data cu varsta, cat mai avem de asteptat si, mai ales, daca trecerea anilor si integrarea europeana ne vor vindeca cu adevarat de complexul dictatorilor idioti sau vom deveni si noi insine asemenea, fara sa pricepem, pana intr-o zi, cand, uitandu-ne in oglinda, il vom vedea pe Marian Vanghelie.

Data: 18 martie 2005

Adrian Bold
Arhitect-sef al municipiului Bucuresti