x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Ştiri Politică Injurătura, unica strategie politică

Injurătura, unica strategie politică

de Oana Stancu Zamfir    |    04 Iul 2007   •   00:00
Injurătura, unica strategie politică
Sursa foto: SORIN LUPSA/

O analiză a "obsesiilor naţionale impuse de tătucii care ne păstoresc", a injurăturii şi a urii ca unice strategii politice, publicată de Adriana Săftoiu in revista The Marketer, devoalează, printre rănduri, ce a determinat ruptura dintre Traian Băsescu şi sfetnicul său din ultimii şapte ani.

Adriana Săftoiu - motivele plecării, citite printre rănduri

O analiză a "obsesiilor naţionale impuse de tătucii care ne păstoresc", a injurăturii şi a urii ca unice strategii politice, publicată de Adriana Săftoiu in revista The Marketer, devoalează, printre rănduri, ce a determinat ruptura dintre Traian Băsescu şi sfetnicul său din ultimii şapte ani.Â

"De căţiva ani incoace, obsesiile naţionale sunt cele stabilite de tătucii care ne păstoresc. Pe rănd", scrie Adriana Săftoiu, explicănd că, de o bună bucată de vreme, diferenţele dintre taberele politice derivă nu din programele lor politice, ci din "ţintele bine personalizate": "ura impotriva lui Traian Băsescu a adus alături partide care nu au nimic in comun, cel puţin ideologic", "nevoia obsesională de a-l schimba pe Călin Popescu Tăriceanu din nou adună la masă alianţe politice separate din punct de vedere al viziunilor ideologice". "Politicienii au invăţat primii paşi ai comunicării. In primul rănd, să vorbească despre ceea ce il doare pe om: spitale proaste, pensii mici, lipsa locuinţelor, ţărani neajutoraţi, tineri fără şanse. Apoi, aceiaşi politicieni ne spun cine e de vină pentru că nimic nu merge, nimic nu se face. Reuşesc să canalizeze ura impotriva celeilalte tabere şi dau de lucru adversarului politic care se apără, ziaristului care are cu ce să işi asigure ratingul, cetăţeanului care ştie pe cine să injure. Aceasta e libertatea căştigată şi stabilită. De a injura, uri, obidi...

SINGURUL CEL MAI BUN... "Am invăţat in 17 ani să comunicăm cel mai bine emoţiile negative. Se umple hărtie, se ocupă spaţiul televiziunilor şi al radioului, se oferă consultanţă, se intreţine suspiciunea printr-o comunicare eminamente construită in registrul cuvintelor care neagă. Se vorbeşte doar cu NU. Cine nu a făcut nimic pentru binele obştesc, cine nu ii lasă pe băieţii buni să işi facă treaba, cine nu e de acord cu alianţe care aduc propăşirea patriei, cine nu votează corect in Parlament, cine nu il susţine pe cel mai bun, singurul cel mai bun care poate rezolva tot (...). Unii politicieni chiar şi ideile pozitive le transmit tot prin negaţie. Nu mai pot ieşi din propria psihoză (...). Cel care căştigă in această bătălie la baionetă e cel care ştie să comunice persuasiv, care are carismă şi care biciuieşte cu verbul toate obidirile noastre zilnice. E vreunul de la stănga la dreapta care să nu susţină stărpirea corupţiei, economia performantă, grija faţă de pensionari şi faţă de tineri? Nici Ion Iliescu, nici Corneliu Vadim Tudor, nici Gigi Becali, nici Călin Popescu Tăriceanu, cu atăt mai puţin Traian Băsescu nu se vor impotrivi acestor inălţătoare teze. Dar unde e piedica? Nu cumva chiar in fiinţa lor care dă semne de adăncă disonanţă cognitivă?

Nu cumva obiectivele adevărate sunt altele in raport cu cele declarate? Cine convinge in acest marasm de gesturi şi vorbe? Cel care va mănui mai bine emoţiile negative. Cel care se va auzi mai tare din zarva creată spunănd: Ecce homo! Comunicarea in acest caz, bine camuflată in dialogul cu poporul adunat la circ şi sănge, devine o armă perversă care de fapt ne asurzeşte şi subjugă raţiunea pornirilor primare. Adunaţi in pieţe, strigătul străbate timpanul: Ecce homo! Apoi, ne putem intoarce acasă şi să continuăm sudalma la adresa celor care nu il lasă pe acest homo communicatorius să ne mai spună de ce nu poate face nimic şi cine sunt cei care trebuie pedepsiţi prin condamnări publice amintind de execuţiile tribunalelor populare unde argumentele pălesc in faţa certitudinilor judecătorilor zilei."

DEMOCRAŢIE?

"Dacă in primii ani de după Revoluţie, libertatea căştigată de a fi revoltat işi găsea explicaţia in deceniile stăpănite de frică, spaimă, neputinţă, acum am mari indoieli că menţinerea in libertatea urii e semn de democraţie"

Adriana Săftoiu "Homo communicatorius", "The Marketer"

×
Subiecte în articol: politic