Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Legea pentru modificarea și completarea Legii monumentelor de for public nr. 120/2006 instituie noi reguli pentru protecția monumentelor de for public. Considerăm însă că normele referitoare la amplasarea monumentelor de for public, elaborarea propunerilor de modele-standard ale lucrărilor de artă plastică monumentală de for public, precum și cele referitoare la eliberarea autorizațiilor de construcție în zona de protecție a acestor lucrări nu asigură o configurare explicită a conceptelor și noțiunilor folosite, nu reglementează cu claritate procedura de urmat și pot genera confuzii în aplicare. În acest sens, considerăm că, sub aspectul lucrărilor de for public aplicate pe monumentele istorice de valoare națională și universală ori pe monumentele istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural sau amplasate în zona de protecție a acestora, se impune stabilirea, fără echivoc, a atribuțiilor Comisiei Naționale pentru Monumentele de For Public/comisiei zonale competente față de cele ale Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice/comisiei zonale competente și, în consecință, reanalizarea de către Parlament a legii menționate”, potrivit cererii de reexaminare.
Potrivit documentului, la art. I pct. 4 din legea supusă reexaminării, alineatul (4) al articolului 51, nou introdus, prevede: „(4) Hotărârea comisiilor zonale pentru monumentele de for public privind amplasarea lucrărilor de artă plastică monumentală de for public prevăzute la art. 2 alin (3) lit. a) se comunică unității administrativ-teritoriale competente prin grija serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii. În Municipiul București, competența aparține Primăriei Generale a Municipiului București”. Însă norma la care trimite alin. (4) al art. 51, respectiv art. 2 alin (3) lit. a), de asemenea nou introdus prin legea supusă reexaminării, prevede că vor face parte din categoria lucrărilor de artă plastică, artă monumentală de for public și lucrările comemorative situate pe monumente istorice de grupa A și B sau în zona de protecție a acestor clădiri, conform prevederilor art. 8 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice. Totodată, potrivit lit. d) a aceluiași articol din legea supusă reexaminării, vor fi incluse în această categorie și sculpturile monumentale rezultate în urma organizării de tabere de creație plastică, reamplasate în spații publice situate în zona de protecție a monumentelor istorice de grupa A și B, conform prevederilor art. 8 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 422/2001.
„În acest context, trebuie subliniat că, potrivit art. 5 alin. (1) din legea supusă reexaminării, amplasarea monumentelor de for public se va realiza cu respectarea tuturor prevederilor legale aplicabile privind urbanismul și autorizarea executării lucrărilor în construcții, precum și cu avizul privind concepția artistică a monumentului de for public, emis de Ministerul Culturii sau, după caz, de serviciile deconcentrate ale acestuia, în baza analizei realizate de Comisia Națională pentru Monumentele de For Public, sau, după caz, de comisiile zonale pentru monumentele de for public. Or, în privința monumentelor istorice, art. 23 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 422/2001 prevede că amplasarea lucrărilor de artă plastică monumentală pe monumentele istorice, respectiv lucrări comemorative situate pe monumente istorice de grupa A și B, ca și în zona lor de protecție se face numai pe baza și cu respectarea avizului emis de către Ministerul Culturii, aviz emis potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (1) lit. j) și k) din același act normativ, la propunerea Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice. În plus, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 120/2006 din forma în vigoare, monumentele de for public pot fi clasate ca monumente istorice, urmând regimul juridic general stabilit pentru acestea, acesta din urmă fiind reglementat de Legea nr. 422/2001”, crită Iohannis.
Șeful statului susține că, din conținutul normativ al legii supuse reexaminării nu rezultă cu claritate dacă amplasarea lucrărilor de artă plastică, artă monumentală de for public prevăzute la art. 2 alin (3) lit. a) și lit. d) din aceeași lege va fi supusă unei singure proceduri de avizare în funcție de regimul juridic al acestora (monument istoric sau exclusiv monument de for public) sau vor fi necesare două avize: unul emis la propunerea Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice/comisiei zonale competente, iar altul emis la propunerea Comisiei Naționale pentru Monumentele de For Public/comisiei zonale competente, care pot ajunge la unitatea administrativ-teritorială competentă în momente diferite și care, pe fond, pot avea chiar soluții contradictorii.
„Considerăm că este necesar să fie revăzut conținutul normativ al legii supuse reexaminării și sub aspectul necesității eliminării unor exprimări imprecise, de natură a genera disfuncții în aplicare. Astfel, apreciem că sintagma <într-o zonă de protecție> din conținutul art. 2 alin. (1) al art. I pct. 1 are un conținut neclar întrucât în terminologia utilizată în reglementările din domeniul urbanismului și amenajării teritoriului există mai multe tipuri de zone de protecție, respectiv a monumentelor istorice, de mediu, sanitară, militară, etc. De asemenea, referitor la mobilierul urban, semnalăm că art. 2 alin. (3) lit. c) al art. I pct. 2 conține o noțiune neclară, nedefinită, respectiv cea de
(sursa: Mediafax)
Citește pe Antena3.ro
