Curiozități culturale: casele săpate în nisip ale berberilor troglodiți din Tunisia

Una dintre destinațiile turistice cele mai fascinante este Tunisia. Pe lângă nenumăratele posibilități de a face plajă la malul mării, aproape în toate anotimpurile, deșertul și urmele civilizațiilor suprapuse, care coexistă de trei milenii, fascinează orice vizitator. În Tunisia, și nisipul Saharei înflorește pentru turiști, iar bazarurile sunt luate cu asalt. Tunisienii vând orice, pe timp de pace. Iar străinii sunt fascinați chiar și de pietrele care le sunt prezentate de copiii cu spirit de comerciant, parcă înnăscut.

„Oh, domnișoară! Ce ochi frumoși aveți! De unde sunteți?” - așa am făcut cunoștință cu primul comerciant tunisian, care m-a abordat în timp ce mă pregăteam să intru în bazar, în capitala Tunis. Mulți dintre ei vorbesc cel puțin patru limbi străine și au o cultură generală excepțională. „Ah, din România... Haji, Mutu, Andreea Marin! Romanians like us, tunisians... no capitalist! Vă facem o ofertă specială. Doar pentru dumneavoastră!”... Cam așa suna orice încercare a comercianților de a obține un preț bun pe marfă, în 2007, înainte de „primăvara arabă”. O perioadă, turismul s-a oprit în Tunisia, dar s-a reluat apoi. Comercianții și-au reluat vechile obiceiuri și știu în continuare să negocieze prețul cel mai bun, așa cum au învățat. Dar bun pentru ei, atenție! 

Adaptare la orice tip de cumpărător

Dacă vreți să cumpărați ceva și îi vedeți fericiți după negociere, nu e bine... Asta învățasem deja, în drum spre Medina, de la ghidul nostru, tunisian care era mândru că a făcut facultatea în România, în anii 70. Prima grijă a ghidului a fost să ne învețe arta negocierii și să ne explice câteva principii de bază: „Nu e bine să plătiți la bazar cât vă cere comerciantul, pentru că-l jigniți dacă nu negociați prețul. Totuși, aveți grijă la negociere, pentru că e posibil să fie un preț mult mai mare decât cel firesc. Încercați sub 50% și apoi vedeți care e prețul cel mai bun, în funcție de reacțiile celui care vinde...”. Am aplicat de mai multe ori învățăturile ghidului și am avut ocazia să experimentez tot ce am aflat de la el. În deșert este și mai spectaculos să negociezi cu cei care au reușit să facă din turism o afacere perfectă pentru dezvoltarea țării. Iar din întregul deșert de pe teritoriul tunisian, cea mai atractivă zonă este a berberilor troglodiți. 

Oamenii nisipurilor și casele lor subterane

Strămoșii tunisienilor, berberii, erau blonzi cu ochii albaștri. Mai există și astăzi câteva familii care trăiesc în deșert, pentru că nu au vrut să renunțe la tradiții. Statul le-a construit o zonă rezidențială, în timpul reformatorului  Habib Bourguiba - unul dintre cei mai iubiți dictatori din toate timpurile -, dar au refuzat să-și părăsească locuințele tradiționale, subterane. Atunci, Bourguiba a negociat cu ei să accepte ca statul să le asigure asistență medicală, apă curentă, electricitate și tot ce mai aveau nevoie, pentru a se putea întreține și dezvolta. Așa s-a ajuns și la includerea acestei comunități în circuitul turistic al Tunisiei. În timp, s-a construit un restaurant troglodit, săpat în nisip, asemenea caselor tradiționale, unde turiștii află totul despre mâncarea tradițională a troglodiților. Aceste așezări milenare, încă locuite, sunt în Matmata, în sudul Tunisiei – zona fiind cunoscută și drept „capitala berberă a Tunisiei”, deși Matmata ar trebui mai degrabă să fie numită "sat", iar în Tunisia există orașe berbere cu dimensiuni mult mai mari. Casele troglodițior sunt săpate adânc în nisip, fiind un fel de peșteri sculptate în pereții unor cariere mari – ceea ce le-a dat troglodiților denumirea de troli berberi.

Casele subterane ale berberilor troglodiți au fost săpate inițial cu 3.000 de ani în urmă. O astfel de casă este, de fapt, o groapă mare, cu o adâncime de peste trei metri și o lățime de 8 până la 13 metri. Așa cum turiștii pot observa și în cazul restaurantului troglodiților, există o groapă centrală, în jurul căreia sunt așezate încăperile săpate în nisipul argilos din această zonă. De fapt, o astfel de groapă de dimensiuni gigantice depinde foarte mult de calitatea solului și nu ar putea rezista în altă parte. Structura este construită ca un adevărat labirint, cu tuneluri de legătură între camere și între case. 

Cuvântul „troglodit” este derivat din rădăcinile grecești „troglé” (peșteră) și „dien” (a intra, a se scufunda). 

Povestea fascinantă a reformatorului Bourguiba

Medina - partea veche a orașelor - este fascinantă prin bazarurile ei colorate și oamenii cu tradiție de comercianți. Plajele Mediteranei, cu palmieri, nisip auriu și superbele combinații de culori ale apei, de la verde intens la albastru, merită toată atenția turiștilor. Tunisia a fost colonie franceză. Ca și celelalte țări arabe din nordul Africii – din zona Magreb. Până la venirea la conducere a dictatorului habib Bourguiba, tunisienii erau extrem de săraci, neavând resurse naturale, nici agricultură, nici industrie. Apoi, în câțiva ani, Tunisia a-nflorit. Habib Bourguiba este iubit și astăzi de tunisieni, la mulți ani după moartea lui. Copil sărac, dar foarte deștept, el a reușit să-și salveze poporul de sărăcie. S-a impus mai întâi prin forta cuvântului - în presă, ca jurnalist, apoi prin discursuri. Și tot prin cuvânt a reușit să negocieze independența țării lui. Tunisia a devenit, astfel, singura țară arabă islamică fără poligamie, unde femeia s-a emancipat și unde a-nceput să se lucreze vinerea, în ziua sfântă.

Dezvoltarea economică durabilă

Până la jumătatea anilor 50, tunisienii erau aproape toți analfabeți. Bourguiba a alocat 65% din PIB-ul țării pentru învățământ. Și-a trimis poporul la școală, i-a încurajat pe toți să facă studii superioare în străinătate, pe banii statului. Și aproape i-a obligat pe oameni să învețe limbi străine. Tunisia era oricum francofonă. În timp de criză economică, Tunisia a exportat specialiști în celelalte țări arabe. Câteva generații au beneficiat de gratuitatea învățământului, la orice nivel, și de burse foarte bune în străinătate. Scăderea pe care tunisienii au considerat-o drastică, referitor la bugetul alocat învățământului, după moartea lui Bourguiba, a fost la 35% din PIB (În România fiind 2-3% din PIB, în ultimii 30 de ani).

Pe platourile de filmare ale Star Wars 

Tunisia este săracă în resurse naturale, spre deosebire de celelalte țări arabe, dar are ieșire la Marea Mediterană, în nord și nord-est. Hotelurile de pe malul mării par palate ale șeicilor, de obicei fiind construite din marmură albă, în stilul arhitectural consacrat în lumea arabă. În deșert se face safari, se fac plimbări cu dromaderul, se vizitează oazele cu palmieri. Principalele atracții sunt cascadele cu apă de un albastru care nu se întâlnește în alte părți ale lumii, dar și stâncile de scoici fosilizate. Tot printre atracții se numără și zona din deșert unde s-a filmat o parte din celebra serie de filme SF Star Wars. Nu trebuie ratate muzeele, cel mai mare fiind la Bardo. Iar dintre monumentele istorice celebre în întreaga lume, aici regăsim ruinele Cartaginei, Colosseumul de la El Jam – unul dintre cel mai bine conservate din lume -, dar și zecile de cetăți din perioade istorice diferite.