Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu pot să cred că cetățenii din clasa medie care nu-și fac mari griji cu prețurile ar fi evazionisti. Alții spun că oamenii își cheltuiesc economiile în așteptarea unor zile mai bune. Cei mai mulți vorbesc despre faptul că oamenii se descurcă și au venituri suplimentare. Două servicii, mici afaceri, sprijin al altor persoane din viața lor, rezolvarea problemei hranei din alte surse, nu neapărat de la magazine. Înclin să cred că, da, ăsta este răspunsul cel mai apropiat de realitate.
Am făcut un experiment personal și am monitorizat două familii din anturajul meu. O familie din România și o familie din America. Sunt oameni care spun că, vezi Doamne, în America se câștigă bine și de aceea nu se simt prețurile mari. Fals. Prețurile sunt categorisite ca mari în contextul fiecărei țări. Am ales o familie de gospodari români. Serviciu plus un mic business artizanal. Părinți la țară, fără cheltuieli exagerate, dar cu un trai din care să nu lipsească nimic. Și atunci lucrurile se ușurează în familia lor. În America am ales familia fratelui meu din Detroit. Inginer la o fabrică de automobile. Soția la fel. Și-au cumpărat acum mai mulți ani o fermă cu o casă frumoasă, pe credit, ca toată lumea. Legea statului Michigan spune că cetățeanului care crește animale și le vinde statului i se vor deconta toate cheltuielile cu furajele, motorina etc. Are vaci, cai, păsări de tot felul. În timpul zilei are un om care se îngrijește de fermă. După serviciu, se ocupă el. Fetele lui, eleve, au câte o mică afacere care le asigură banii de buzunar. Sunt deja foarte pricepute în pregătirea unor biscuiți de casă, pe care îi vând pe internet vecinilor din zona lor. Recunosc că statul îi ajută, dar fratele meu lucrează 12-14 ore pe zi. Și tot așa mii de fermieri amatori din jur, de diferite profesii. Asta este adevărata clasă medie din America. Și în Detroit traficul este o tragedie, dar oamenii mișună în legătură cu munca lor și pentru un venit suplimentar. Și familia din România lucrează în timpul liber la „casa de la țară", dar, din păcate, sunt puțini ca ei. Eu cred că este necesar ca printr-o intervenție fermă a statului să se poate rezolva susținând această situație benefică pentru familiile de oameni puși pe treabă. Vor munci mai mult, uneori „pe brânci”, fiind în interesul lor, își asigură o viață mai bună indiferent de ce crize economice mai apar.
Eu voi pleca în California, la fiica mea cea mică. Așa că vinerea viitoare vom scrie de acolo. Până atunci să vă găsesc sănătoși, în pace și siguranță. Doamne Ajută!
