Becul, o invenţie cu adevărat revoluţionară

Din cele mai vechi timpuri omul s-a temut de întuneric. Întunericul a părut a adăposti mereu un pericol ascuns, monştri invizibili, marele Necunoscut. Descoperirea focului, o revoluţie în planul alimentaţiei şi al încălzirii, a rezolvat parţial şi problema luminii în timpul nopţii. Petrolul şi gazul lampant au fost alţi paşi importanţi în rezolvarea iluminatului. Numai că lumina obţinută astfel era insuficientă pentru  desfăşurarea unor activităţi care necesitau o mare acurateţe vizuală. De abia după descoperirea curentului electric această problemă a fost soluţionată pe deplin. 

Geniul lui Edison

Inventatorul acestui accesoriu fără de care azi nici nu ne concepem existenţa a fost savantul american Thomas Alva Edison. În paranteză fie spus, titlul de savant este nemeritat, pentru că acest geniu al omenirii nu a avut nici măcar un certificat de absolvire a patru clase primare. După primul trimestru, învăţătorul l-a trimis acasă cu  următorul bilet: “Doamnă, copilul dvs. este atât de idiot, încât eu nu l-aş lăsa să pască nici măcar o capră”. Numai că mama sa l-a învăţat să scrie şi să citească, iar ce a urmat se cunoaşte. Ca o culme a ironiei, tocmai mama sa a fost prima persoană din lume care a beneficiat de binefacerile becului; bolnavă fiind şi trebuind operată de urgenţă, intervenţia chirurgicală s-a făcut la lumina câtorva becuri aflate la acea dată în stadiul de experiment, sursele artificiale de iluminat din acea perioadă fiind total ineficace. Edison a observat efectul termic al curentului electric şi s-a gândit că un conductor poate fi încălzit până la incandescenţă, moment în care devine o sursă de lumină. 

Experimentele

Bun înţeles că nu a descoperit de prima dată aliajul optim actual (bazat în principal pe wolfram) şi nici nu a realizat iniţial faptul că interiorul balonului de sticlă trebuie vidat. După ani buni de experimente a ajuns la modelul actual al becului. De asemenea trebuie menţionat faptul că tipul filetului cu care becul se înşurubează în soclu poartă şi astăzi numele inventatorului său, “filetul Edison”. Becul a influenţat puternic dezvoltarea umanităţii, înlocuind lumina naturală cu lumină artificială, permiţând astfel continuarea activităţilor umane şi în timpul nopţii. Iluminatul electric este complet nepoluant (fără emisii de fum sau noxe) şi cu riscuri minime (nu ca în cazul iluminatului cu gaz). 

Probleme de alimentare

Becurile de curent alternativ se folosesc la iluminat în poziţii fixe, datorită modului de alimentare. Becurile de curent continuu pot fi alimentate şi de la surse mobile de alimentare (baterii, acumulatori etc.), deci sursa luminoasă poate fi transportată şi folosită oriunde şi oricând. Prin construcţia sa, un bec poate fi montat foarte uşor, fără cunoştinţe sau abilităţi deosebite. Prezintă un singur impe­diment, de altfel minor şi acesta, şi anume: datorită faptului că lumina se produce prin încălzirea până la incandescenţă a unui filament din wolfram în interiorul unui glob vidat de sticlă subţire, acesta se încălzeşte puternic, putând să producă arsuri în contact direct. De altfel, becurile clasice sunt cunoscute şi sub denumirea de lămpi cu incandescenţă sau surse de lumină caldă. 

Lumina rece

Ultimele descoperiri în materie de iluminat au dus la realizarea de becuri cu lumină rece. Corpurile de iluminat cu lumină rece sunt cele care folosesc în locul circuitului clasic de iluminat gazele inerte (neon, argon etc.). Până acum câţiva ani aceste corpuri de iluminat foloseau pentru aprindere circuite speciale, aşa-numitele drosere, care în ultima vreme au fost eliminate, iar tuburile de neon au fost implantate direct în dulie.

Componente tehnice

Elementele constitutive ale unui bec sunt dulia (care asigură fixarea sa în soclu şi alimentarea circuitului electric), circuitul electric propriu-zis (filamentul şi suportul său) şi globul vidat de sticlă (care protejează la exterior circuitul electric). Dulia, prevăzută cu filet Edison, poate fi făcută de diferite dimensiuni, în funcţie de care se alege soclul folosit pentru suport şi alimentare, depinzând în principal de locul sau de aparatul în care se foloseşte be­cul. Datorită malea­bi­lităţii sticlei, globul vidat poate fi modelat în diferite forme (sub formă de lumânare de exemplu) sau poate fi făcut în diferite culori (prin adăugare de colorant în compoziţia sticlei). De asemenea poate fi făcut mat sau prin adăugare de material de sticlă poate fi făcut cu lupă (în special este vorba despre becurile  mici de lanternă sau despre becurile de putere  mică). Filamentul se poate acum executa în diferite forme (flori, animale, căsuţe etc.).