Locul unde Elena Doamna si-a trait nefericirea

Locul unde Elena Doamna si-a trait nefericirea

"Aproape de Targul Frumos sunt incantatoarele domenii ale Ruginoasei. Calatorul, primind aici ospitalitatea, uita necazele... El pare ca se trezeste transportat, ca printr-un farmec, intr-un castel descris de Walter Scott...", scria Constantin Negruzzi la 1837.

Palatul domnesc de la Ruginoasa adaposteste azi un muzeu memorial dedicat lui Cuza Voda. Mai pastrand cateva piese de mobilier originale dar si altele, care reconstituie atmosfera de secol al XIX-lea, el are faima unui palat blestemat, toate familiile care l-au avut in proprietate platind un dramatic tribut de sange prin moartea violenta a unor oameni tineri si nefericiti.

De acest blestem nu a scapat nici Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, cel mai important dintre proprietarii si locatarii castelului, al carui fiu, printul Dimitrie, s-a impuscat in camera sa, deceptionat de o tulbure poveste de iubire. Dar sa incepem cu inceputul...

PRIMII PROPRIETARI: STURZESTII

Acest clopot expus la intrarea in capela palatului a batut neincetat de la aflarea vestii mortii lui Cuza pana la inmormantarea Principelui la Ruginoasa

Primii proprietari ai palatului au fost Sturzestii, ctitorul fiind vistiernicul Sandulache Sturza, pe la 1800. El a angajat un cunoscut arhitect austriac pentru a construi o resedinta somptuoasa pe locul casei boieresti a stramosilor sai. Asezat pe o mosie ce se intindea in acel timp pe o suprafata de 27 de hectare, palatul, proiectat initial in stil neoclasic, a fost cateva decenii la rand resedinta familiei. Erau vremurile huzurului boieresc, cu petreceri si baluri mondene ce copiau moda Parisului, la care caftanele de diverse ranguri se adunau la un loc cu duducile pomadate, cu tantosii ofiteri, cu diplomati ai curtilor europene.

Parcul din jurul castelului era amenajat de un gradinar vienez cu alei strajuite de statui, banci ascunse in labirinturi de verdeata si chiar un iaz inconjurat de melancolice salcioare. Palatul este mostenit de catre logofatul Costache Sturza, care reface constructia, dandu-i nota de stil neogotic pastrata si azi. Ulterior, avand mosii in jurul Iasiului si un sir de case pe Copou, logofatul se muta in capitala Moldovei, lasand proprietatea de la Ruginoasa in paragina. De numele lui Cosache Surza este legata si cea dintai drama petrecuta aici. El s-a casatorit cu Marghiolita Comanesti, o femeie de o rara frumusete. Frumusetea ei (i se spunea Ileana Cosanzeana...) l-a determinat pe Nicolae Roznovanu, un fost amorez, sa adune un grup de arnauti si sa vina sa o rapeasca. Fiul lui Costache, tanarul Sandulache Sturza, alerteaza taranii din sat pentru a-si apara proprietatea si mama vitrega. In incaierarea care se incinge el este injunghiat in inima si moare chiar pe treptele palatului.

Catre jumatatea veacului la Ruginoasa s-au intalnit tinerii revolutionari pasoptisti, iar mai tarziu unionistii, in frunte cu Kogalniceanu, Negruzzi, Alecsandri si altii.

CUZA SI ELENA DOAMNA

Elena Doamna si Alexandru Ioan Cuza, primele capete incoronate ale Romaniei moderne. Un cuplu care a pus mai presus de fericirea personala interesele neamului

In 1862, Alexandru Ioan Cuza cumpara castelul si domeniul de la familia Sturza, care ajunsese inglodata in datorii, si isi stabileste aici resedinta de vara. Domnitorul va petrece relativ putin timp in palat, cu toate ca se simtea minunat la Ruginoasa, si si-a manifestat in repetate randuri speranta ca se va putea retrage aici dupa ce isi va fi indeplinit mandatul incredintat de catre fauritorii Unirii. Doamna Elena Cuza este cea care a locuit la castel, s-a ocupat de mobilarea si decorarea lui, de gradina si de acareturi. Nu a fost fericita la Ruginoasa, nu s-a inteles cu nici unul din cei doi fii pe care Cuza i-a avut din casatoria cu Maria Obrenovia. Din corespondenta Doamnei Elena cu mama ei stim ca, dezamagita si insingurata, a vrut la un moment dat sa divorteze. A renuntat la aceasta idee atunci cand a vazut cu cata iubire si speranta era primit Cuza de poporani, cum veneau la poarta castelului sute de tarani cu tricolorul pe piept, cantand hora unirii si aclamandu-l pe domnitor, caruia i se adresau cu "Maria Ta" si "Mantuitorule"

Fara indoiala, in constiinta contemporanilor ca si in perspectiva istorica, Alexandru Ioan Cuza a fost si va ramane simbolul idealurilor de Unire a tarilor Romane, de independenta si propasire a neamului, de desprindere dintr-un feudalism anacronic si retrograd. Exilul lui (la 11 ferbuarie1866) a fost nedrept, iar la aflarea mortii sale (Cuza a murit in Germania, in hotelul Europa din Heidelberg) intreaga natiune a fost strabatuta de un fior dureros. Din acel moment, pana la aducerea in tara a ramasitelor pamantesti si inmormantarea lor in curtea palatului de la Ruginoasa, clopotul de bronz ce se pastreaza aici cu sfintenie a batut neincetat. La funeraliile lui Cuza, cu mare jale au venit, pe jos, cu care si carute ori agatati de vagoanele trenurilor mii de tarani iesiti din iobagie. Osemintele Domnitorului au fost ulterior stramutate la Curtea de Arges, iar mai apoi la Biserica "Trei Ierarhi" din Iasi, unde odihnesc si azi, alaturi de cele ale lui Vasile Lupu si Dimitrie Cantemir.

In salonul de receptii a fost instalat mobilier Ludovic al XV-lea. O oglinda venetiana din cristal are, se spune, puterea magica de a indeplini dorintele celor ce se opresc in fata ei...

La interior, desi modificarile de compartimentare sunt vizibile, s-a ncercat reconstituirea atmosferei de secol XIX

MORUZZESTII SI BRATIENII

Dupa moartea lui Cuza, la palat au ramas doua femei indoliate: sotia sa, Elena Doamna, si nora sa, Maria Moruzzi, vaduva nefericitului print Alexandru (cel de-al doilea fiu al Domnitorului), rapus la numai 23 de ani de o boala galopanta, in timp ce se afla in luna de miere, in Spania. Nemaiavand nici un drept asupra proprietatii datorita clauzelor testamentare si fiind in relatii glaciale cu nora sa, Elena Doamna pleaca la Piatra-Neamt. Va muri in anul 1909 intr-o saracie lucie si este inmormantata in judetul Vaslui, in cavoul familiei Rosetti.

Maria Moruzzi, singura, inca tanara si cu mijloace de subzistenta si de intretinere reduse, primeste la palat, cu chirire, un june inginer ce lucra la constructia caii ferate din regiune. Acesta era Ionel Bratianu, fiul liberalului. Cei doi, urmand destinul romantic si inflacarat al Ruginoasei, se implica intr-o relatie nu tocmai ortodoxa dar sfarsesc prin a se casatori in capela castelului, ginerele spunand "da", se pare, sub amenintarea pistolului parintesc... Din aceasta casatorie s-a nascut, chiar in palat, istoricul Gheorghe Bratianu, cel care avea sa moara in gulagul autohton, in inchisoarea de la Sighet.

Sotii Bratianu se muta la Iasi, in casa Pogor, pe care o cumparasera, iar dupa moartea Mariei Moruzzi proprietatea trece, prin donatie testamentara, in patrimoniul Spitalului Caritatea. Palatul, inca tapetat cu matase de la Paris, cu semineele functionale si cu peste 100 de ani de istorie tumultuoasa vuind prin camerele parasite, va intra intr-o lunga si nedreapta epoca a degradarii. Mobilierul, cu foarte putine exceptii, este impartit intre moruzesti si bratieni sau donat Muzeului Militar. Si stralucirea policandrelor se stinge, acoperita de cenusa razboaielor si de noroiul improscat de camioanele Molotov.

Scara originala se pare ca era din marmura. Ea a fost in timp complet deteriorata, acum existand aceasta scara din lemn care respecta doar arhitectura (rampele) celei originale, nu si materialele si detaliile ornamentale

DESTIN POSTBELIC

Proprietatea de la Ruginoasa mai cuprinde astazi palatul, 13 hectare de gradina in buna parte paraginita, o capela. Bombardate si grav avariate in timpul celui de-al doilea razboi mondial, toate acestea au trecut apoi, timp de cateva decenii, printr-un trist proces de degradare. Au fost deteriorate cu buna sau cu rea stiinta, au fost fie neglijate, fie pur si simplu vandalizate. Ruginoasa, o adevarata comoara de arhitectura si de spiritualitate romaneasca, ar fi meritat si merita, cu siguranta, o soarta mai buna.

De la Epitropia Spitalului Caritatea palatul a trecut in proprietatea CFR, care a instalat aici un sanatoriu de tuberculosi. Palatul atator destine tulburatoare a mai fost, rand pe rand, sediu de primarie, sediu al CAP, palat al pionierilor, biblioteca comunala. Muzeografii care il au acum in grija spun ca Nicolae Ceusescu, in anii ’70, trecand prin Ruginoasa a ordonat oprirea coloanei oficiale, a intrat in palat si s-a ingrozit de ce a vazut. Tot el a ordonat primele lucrari moderne de restaurare si conservare, desfasurate intre 1969-1979. In 1982 a fost inaugurat Muzeul memorial "Alexandru Ioan Cuza", un muzeu care o buna vreme a primit vizitatori din toata tara si de toate varstele.

Autoritatile locale sau cele centrale, inainte ca si dupa evenimentele din 1989, au venit aici numai la ocazii festive si festiviste, de obicei la sarbatorirea anuala a Unirii Principatelor. Ele par a fi mai putin interesate in declansarea unei actiuni bine concertata si coerenta, sustinuta de sumele mari de bani necesare, pentru reconstructia, restaurarea si revitalizarea acestui sit istoric. Ruginoasa face parte din marele circuit al valorilor nationale si trebuie integrata in marele circuit al valorilor europene, unde ii este locut de drept.

SCURT ISTORIC

Palatul de la Ruginoasa a fost construit la inceputul veacului al XIX-lea de catre arhitectul vienez Johan Freiwald, in stil neoclasic. Acest stil se impusese cu precadere in arhitectura civila din Moldova acelor timpuri. La 1847, logofatul Costache Sturza, care mostenise proprietatea de la tatal sau, "preface casa de la Ruginoasa dupa arhitectura stilului gotic", cum spun cronicile.

Pentru aceasta el angajeaza arhitectul Johan Brandel, iar lucrarile definitivate la 1855 imprima constructiei un stil neogotic, inspirat din romantismul german.

Palatul, de forma patrata, cu un singur etaj, reproduce pe fiecare fatada aceleasi elemente: peroane largi, balcoane sprijinite pe lespezi de piatra, ferestre ogivale. La interior, parterul este dedicat unor sali memoriale, reconstituind repere din viata si activitatea lui Alexandru Ioan Cuza.

La etaj, pe baza informatiilor documentare existente si cu ajutorul putinului mobilier original pastrat, este reprodusa atmosfera zilelor de bucurie sau de zbucium traite aici de familia princiara.

VALORI AUTENTICE

Castelul mai adaposteste cateva piese autentice, de valoare inestimabila. Biblioteca familiei si cabinetul de lucru al Principelui expun piese de mobiler din lemn de stejar comandate de Elena Doamna renumitei firme pariziene Mazaroz. In sufragerie sunt asezate farfuriile din portelan de Sevre, purtand emblema Principatelor si deviza "Toti in unul", paharele din cristal de Bacara cu monograma lui Cuza, tacamurile din alpaca. Peretii sunt innobilati de doua picturi originale ale maestrului Grigorescu: "Pastorita" si "Carul cu boi". In salonul Doamnei Elena, acolo unde insingurata principesa se retragea sa citeasca sau sa picteze, precum si in dormitorul acesteia se pastreaza, de asemenea, piese de mobilier originale.

Multumiri speciale doamnei Simona Ionescu, muzeograf, precum si intregului personal de la Muzeul Ruginoasa