Fulgerul, fenomen natural de risc maxim

Nici un fenomen natural nu impune prin spectaculozitate şi măreţie ca fulgerul, din cele mai vechi timpuri oamenii atribuind această dezlănţuire de forţă zeilor sau divinităţii supreme.

Nici un fenomen natural nu impune prin spectaculozitate şi măreţie ca fulgerul, din cele mai vechi timpuri oamenii atribuind această dezlănţuire de forţă zeilor sau divinităţii supreme. Forţa lui destructivă a fost asociată cu mănia cerească şi considerată o pedeapsă divină. Dar, o dată cu evoluţia tehnologică, pagubele uriaşe produse de fulgere au făcut omenirea să se găndească la o metodă de apărare. In 1752, fizicianul american Benjamin Fraklin inventează paratrăsnetul, al cărui principiu de bază este valabil şi azi. Mai mult, intuind uriaşul potenţial energetic al fulgerului, omenirea a incercat captarea acestuia, insă pănă acum toate tentativele de acest gen au eşuat. Dar pagubele considerabile produse de fulger au dus la permanenta perfecţionare a paratrăsnetului.

Elemente constitutive

In principiu, paratrăsnetul se compune dintr-unul sau mai multe catarge (captatoare), o cale de conducţie de pe clădire la pămănt şi din elemente de impămăntare. Captatoarele sunt nişte bare a căror lungime se calculează astfel: se consideră un unghi de 45 de grade cu vărful aşezat in extremitatea captatorului şi laturile de o parte şi de alta, egal depărtate de acesta (captatorul este bisectoarea unghiului de 45 grade). Prin invărtirea laturilor se obţine un con imaginar. Tot ce se află in interiorul conului va fi protejat de captator. La mai multe captatoare (este bine să se pună căte un captator la fiecare 10 metri liniari pe acoperiş astfel incăt să cuprindă toată clădirea) tot ce se află in interiorul intersecţiei de conuri va fi protejat. Se montează captatoare pe coşurile de fum (mai inalte cu minimum un metru decăt coşul) şi pe lucarnele acoperişului. Captatoarele se montează pe muchia cea mai inaltă a acoperişului şi se conectează intre ele cu bară sau şufă de cupru/aluminiu cu secţiunea de minimum 100 cmp. In cazul in care acoperişul e plat, se vor monta captatoare pe marginile acestuia respectănd aceleaşi reguli. La vărf pot fi ascuţite, se pot termina cu sfere lustruite sau pot avea diverse alte forme (nu s-a căzut de acord asupra formei optime). Antenele de orice fel se conectează la şufa de pe acoperiş. Şufa sau bara coboară la sol prin exteriorul clădirii, bine ancorată de clădire. Pentru impămăntare se folosesc trei bare de cupru, dispuse in labă de găscă, la minimum doi metri una de alta şi cinci metri de clădire, fiecare fiind conectată ferm la şufa de coborăre. Este necesar să existe minimum două coborări diametral opuse sau chiar mai multe, dacă suprafaţa clădirii este mare. E bine ca una dintre coborări să fie in apropierea tabloului electric de alimentare al locuinţei pentru că acesta trebuie conectat, inainte de racordul de intrare, la sistemul de paratrăsnet.

Ce nu face paratrăsnetul

Paratrăsnetul nu poate atrage fulgerul şi nu poate determina locul in care acesta loveşte. De asemenea, nu poate disipa energia de ionizare şi nu poate descărca atmosfera de electricitate astfel incăt fulgerele să nu se producă. Paratrăsnetul nu poate proteja intotdeauna aparatele electronice sensibile şi computerele. E bine ca acestea să fie deconectate pe perioada furtunilor cu fulgere. In schimb, poate oferi o cale sigură de scurgere a energiei in pămănt evitănd electrocutarea locatarilor, alte distrugeri şi mai ales incendiile.

Cupru sau aluminiu?

Aceeaşi intrebare revine atunci cănd este vorba despre curentul electric. In afara argumentelor binecunoscute, aici apar probleme specifice. Se va folosi cu precădere aluminiu dacă acoperişul este din tablă galvanizată sau folie de aluminiu. In schimb, aluminiul este interzis in cazul in care poate intra in contact cu calciu sau vopsele pe bază de alcali. Nu se folosesc niciodată electrozi de impămăntare din aluminiu. Pentru impămăntarea instalaţiilor din aluminiu se vor folosi electrozi de cupru. La coborăre şufa de aluminiu va fi conectată la una de cupru prin intermediul unui conector bimetalic special, iar mai departe se va merge cu cupru pănă la electrodul de impămăntare. Paratrăsnetul se va lega la impămăntarea clădirii, la ţevile de gaze, la sistemul de aer condiţionat, la tot ce este metalic şi intră in interiorul clădirii, astfel incăt toate să fie la acelaşi potenţial electric. Este bine ca legăturile să fie făcute prin lipire şi nu simple legături mecanice, care in timp pot oxida. Atenţie! Nici una dintre componentele din instalaţia de paratrăsnet nu se va vopsi!

Fenomen aleator

Fulgerul reprezintă un fenomen natural care se produce intămplător. In genere, curentul electric produs are valori intre 100.000 şi 400.000 amperi şi se propagă cu viteze de pănă la o treime din viteza luminii. In fiecare secundă, pe mapamond, au loc aproximativ 2.000 de furtuni care produc in jur de 100 de fulgere. Pagubele produse de acestea sunt mai mari decăt cele produse de inundaţii, furtuni şi tornade, luate la un loc. Fulgerele au loc in interiorul unui nor, intre doi nori sau intre nor şi Pămănt. Fulgerul apare datorită puternicei ionizări a aerului saturat de umiditate. La sol, aceste ionizări apar in zona copacilor, clădirilor, oamenilor etc. Aşa apare descărcarea electrică intre nor şi obiecte de la sol.

Sfat:

Există "specialişti" care construiesc "aparate" pentru anihilat fulgere, aparate care se comercializează incă. Se porneşte de la două concepţii total eronate, şi anume:

1) energia apărută in timpul furtunii poate fi disipată

2) fulgerul, de fapt, se generează de la sol spre nori. Aşa-numitele disipatoare de energie (nişte rame pătrate prevăzute in interior cu mai multe bare subţiri) nu pot produce de la sol, prin efectul corona, disiparea energiei electrice uriaşe ce apare in cazul unei furtuni care are loc la 1.500 m inălţime şi se intinde pe căţiva kilometri pătraţi. Fulgerul coboară aleator pănă la 50-100 m de sol şi nu poate fi direcţionat de un aparat cu energie insignifiantă.