Grădinile din Ninfa

Ninfa a fost o perioadă îndelungată un oraş fantomă, însă la începutul secolului XX ultimii descendenţi ai familiei Caetani, avînd capacitatea de a vedea potenţialul acestui sit, s-au dedicat conservării unui patrimoniu cultural care nu se lăsa uitat

Ninfa a fost o perioadă îndelungată un oraş fantomă, însă la începutul secolului XX ultimii descendenţi ai familiei Caetani, avînd capacitatea de a vedea potenţialul acestui sit, s-au dedicat conservării unui patrimoniu cultural care nu se lăsa uitat. Situat în regiunea Lazio, la 55 km sud-est de Roma şi 4 km de Sermoneta, la poalele Munţilor Lepini, timpul se oprise pentru oraşul Ninfa cu 500 de ani în urmă, ruinele sale păstrînd însă amintirile unei istorii fascinante.

Conform Cartei de la Veneţia din 1964 “o ruină este mărturia unei civilizaţii, a unei evoluţii semnificative sau a unui eveniment istoric, deci prezintă calităţile unui monument istoric”. Vestigiile aşezării de cîmpie fortificate din secolele XI-XIII au fost puse în valoare într-o maineră diferită. După secole de abandon Ninfa renaşte sub forma unei grădini în stil englez, însă nu se putea vorbi atunci despre o grădină istorică, deşi asocierea între ruine şi natură îi conferă acest statut sau despre una botanică în sensul strict al cuvîntului, întrucît pentru a se forma şi completa este nevoie de timp.

Oraş prosper

Numele vine de la un mic templu roman dedicat Ninfelor, zeităţi ale apelor, aflat în Antichitate acolo. În secolul al VIII-lea aşezarea a fost do­nată Papei Zaharia de către împăratul de la Costantinopol, iar de atunci a aparţinut pe rînd unora dintre cele mai puternice familii papale, printre care: Tuscolo, Frangipane, Annibaldi şi în fine Caetani.

Rangul de oraş autonom l-a obţinut în secolul al XI-lea, deşi avea încă din secolul VIII un important rol econo­mic şi strategic. Din nefericire Ninfa a fost constant în centrul luptelor între fami­li­le papale, fiind distrusă în re­petate rîn­duri. Prima dată de îm­păratul Fe­deric Barbarossa, în septembrie 1159, furios că Ronaldo Bandinelli refugiat la Ninfa fusese numit Papa Alexandru III chiar în biserica Santa Maria Maggiore. Barbarossa se împotrivea alegerii sale ca papă şi a incendiat oraşul, care ulterior a fost reconstruit. Aflat sub protec­ţia familiei, Annibaldi pînă în 1297 cînd a fost cumpărat împreună cu proprie­tăţile Sermoneta şi Bassiano de Pietro Caetani, nepotul Papei Bonifaciu VIII.

A doua oară, oraşul Ninfa a fost incendiat în timpul pontificatului lui Inocenţiu III, fiind definitiv distrus în 1382 nu a mai fost reconstruit, întrucît extinderea mlaştinilor îi determinase pe locuitorii săi să abandoneze complet întreaga zona. În secolele ce au urmat a fost exclusiv loc de producţie şi oca­zional de relaxare pentru nobilii Caetani. Aceştia îi comandaseră lui Fran­cesco da Volterra în secolul al XVII-lea amenajarea unui “hortus conclusus” în imediata apropriere a castelului. De altfel, tot atunci a fost şi ultima încercare de repopulare a zonei, care a eşuat din cauza extinderii mlaştinilor, asa­nate în perioada lui Musollini.

Citește pe Antena3.ro

O tânără care a făcut un test ADN ca să afle care este istoria familiei sale a făcut o descoperire șocantă despre bunica ei

În stil englez

Ţesutul urban medieval este în continuare recognoscibil, întrucît face parte din scenografia grădinii, de asemenea se recunosc şi principalele edificii, printre care se numără cele şase biserici Santa Maria Maggiore, San Giovanni, San Salvatore, San Biagio, San Pietro şi San Paolo, aproape 150 de locuinţe, două mori, digul, vechea primărie reconstruită şi palatul cu turn care impresionează şi astăzi. O dovadă a tehnicii acelor timpuri este digul, încă existent, ceea ce a permis ridicarea nivelului apei, crearea unui lac, şi punerea în mişcare a morilor pentru măcinarea cerealelor, dar şi a forjelor şi ciocanelor pentru prelucrarea metalelor. Apa este elementul esenţial pentru existenţa acestui loc, atît în trecut, cît şi în prezent.

Toate acestea sînt integrate într-un ambient splendid, definit printr-o gră­dină în stil englez, care nu prezintă for­me geometrice, dar favorizează crearea unor efecte de lumină, penumbră şi umbră variabile şi spontane. Prezenţele naturale nu sînt secundare celor arhitecturale, dar sînt dominante. Natura nu este suborbonată construcţiilor, ci este autonomă.

Trei generaţii

Situaţia actuală a grădinii se datorează mai multor persoane. În primul rînd, lui Gelasio Caetani, care a restaurat vestigiile medievale din Ninfa, cît şi Castelul Sermoneta. Acesta a conservat, iar pe alocuri a restaurat ruinele bisericilor, capelelor şi ale clădirilor particulare şi a reconstruit vechea clădire a Primăriei oraşului, întrucît îşi dorise să transforme Ninfa în reşedinţa de vară a familiei sale.

Începerea amenajării grădinii s-a făcut între anii 1910 şi 1922, de cînd datează toţi arborii mari, chiparoşii, plopii, cedrii, de către Aba Wilbraham Caetani, continuată de fiul său Roffredo şi soţia acestuia, Marguerita Chapin Caetani, şi apoi de fiica lor, Lelia Caetani Howard. Intervenţiile din anii 1930 sînt opera soţiei ducelui Roffredo, Margherita Chapin, care a introdus esenţele rare. La jumătatea secolului, Lelia Caetani reamenajează grădina din punct de vedere estetic, plantele fiind alese din motive pur artistice, şi nu botanice.

În 1966, grădina din Ninfa a fost deschisă publicului, oferind tuturor un loc unic creat cu o deosebită sensibilitate, spontaneitate şi imaginaţie, fiind un efort de recuperare a istoriei şi de conservare destinat scopurilor educative.

Un loc precum Ninfa, apărat de vînturi, cu izvoare subterane, climă favorabilă, vegetaţie bogată atît cultivată, cît şi spontană, la care se adaugă umezeala ruinelor explică amestecul neobişnuit de specii vegetale din zona mediteraneană, din Asia şi din Americi. La aproape 90 de ani de la amenajarea acestei grădini rezultatul este uimitor. Aleile sînt delimitate prin şiruri de levănţică şi rozmarin, trandafirii se caţără pe arhivoltele din piatră şi încadrează frescele bizantine ale bisericilor în ruină. Cele 100 ha sînt cultivate cu trandafiri, garoafe, maci, cale, begonii, liliac, magnolii, clematis integrifolia, levănţică şi rozmarin. În livadă sînt bananieri, grapefruit, portocali, lămîi, rodii, cireşi din China, în rest salcii, plopi, măslini, stejari, chiparoşi, pini, arţari, brazi, bambus.

Grădinile din Ninfa sînt administrate în prezent de fundaţia “Roffredo Caetani di Sermoneta”, care a impus un regulament strict pentru a nu afecta habitatul. Astfel, parcul poate fi vizi­tat între lunile aprilie şi noiembrie, trei zile pe lună, contra cost. Vizitele sînt exclusiv ghidate, exclusiv în grup. Unul dintre lucrurile pe care nu le poţi face este să stai jos undeva, dar poţi rămîne în urma grupului, însă eşti aşteptat să pleci după 60 de minute. Cu toate acestea, grădinile din Ninfa primesc anual peste 60.000 de vizitatori.

Grădina din Ninfa este astăzi un loc complex, cu multiple valenţe, în care istoria, natura şi arhitectura coexistă armonios, într-o combinaţie unică, deloc contrastantă, deşi din punct de vedere istoric este o realitate artificială.

NINFA 2

În afara zidurilor de incintă medievale se amenajează în prezent Ninfa 2. Acest proiect, care se va încheia în timpul acestui an are o finanţare regională şi consistă în lucrări de renaturalizare a 90 de hectare adiacente grădinii Ninfa, retraşi din producţia agricolă. Prin Ninfa 2 se doreşte recuperarea unor specii vegetale locale, exemplare rare sau pe cale de dispariţie.

Proiectul implică amenajarea unui lac mare şi a cîtorva mai mici pentru a recrea habitatul zonelor umede, construirea unui muzeu-laborator al ambientul natural al zonei, cu o bibliotecă şi o fermă. Deja au fost plantaţi 12.000 de arbori esenţe, care erau în secolul al XVII-lea în această regiune, o pădure umedă şi una aridă.