Agora minorităţilor etnice

Festivalul ProEtnica a fost mai mult decât un curcubeu de dansuri, cântece şi tradiţii. A reprezentat pentru toţi cei prezenţi în cetatea Sighişoarei o invitaţie generoasă de a descoperi culturi diferite, creionându-se astfel, mult mai precis, adevăratul spirit românesc.

Călătorind pe străzile cetăţii, învăluiţi în arome de scorţişoară, de nuci şi alte mirodenii din care au fost pregătite dulciurile de tot felul expuse la standuri, vizitatorii au putut "gusta" savuroasa lume a minorităţilor naţionale.

Spirit turcesc
Primii turci au sosit pe plaiurile mioritice în secolul al XIII-lea, stabilindu-se mai întâi în Babadag (echivalentul în limba română a acestui nume este "tatăl munţilor"). Conform mărturiilor istorice, împăratul bizantin Mihail Paleologu a trimis în Dobrogea soldaţi turci care să protejeze graniţele Bizanţului. Înflorirea comerţului a făcut ca din ce în ce mai mulţi negustori turci să-şi găsească căminul în Dobrogea, aducând aici tradiţii, obiceiuri şi sărbători proprii, poate nu chiar atât de diferite faţă de cele româneşti. Spre exemplu, la începutul primăverii (mai exact la echinocţiu), turcii sărbătoresc Nevruzul. Vestind ieşirea din iarnă şi renaşterea naturii, evenimentul presupune alaiuri ale tinerilor ce colindă uliţele satului, pomenirea celor răposaţi (inclusiv împărţirea ofrandelor alimentare rituale), dar şi petreceri la iarbă verde, acolo unde se sacrifică miei sau berbeci, din care se înfruptă apoi întreaga comunitate. La lăsarea serii se aprind focuri pe înălţimi, focuri ce anunţă un nou început. Specific Nevruzului este ciocnirea ouălor, vopsite în foi de ceapă, a căror coji se aruncă în foc.

De-a lungul timpului, comunitatea turcă şi-a păstrat identitatea, dovadă fiind costumele tradiţionale viu colorate, dar şi dansurile ce sintetitează un alt fel de a trăi. La festival, Uniunea Democrată Turcă a fost reprezentată de Ansamblul Delikanillar, ce a stârnit ropote de aplauze atunci când pe scenă s-au dansat zeybek, harmandalî sau karadeniz. Gustate şi apreciate au fost şi specialităţile culinare turceşti expuse la stand, cum ar fi saraili, baclava, plăcinte cu brânze şi cu carne, pregătite de gospodinele pricepute din localitatea Valul lui Traian.

Pe ritmuri de dans
Ansamblul de dans Hora (reprezentând Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România), concertele de muzică Klezmer şi modernă israeliană au fost "savurate" de către melomanii de toate vârstele. Maia Morgenstern a interpretat alături de Radu Captari şi Octav Mardari muzică idiş, cu un uşor ton nostalgic. Filmele cu tematică evreiască au rulat la lăsarea serii, fiind pentru români un prilej interesant de a face cunoştinţă cu minoritatea evreiască.

Italinenii sunt răspândiţi astăzi mai în toate regiunile ţării, fiind recunoscuţi pentru talentul lor antreprenorial. În acest sens, nu trebuie uitat că ei au participat la ridicarea unor edificii precum Spitalul Colţea, Casa de Economii, Cercul Militar sau Podul de la Cernavodă. De asemenea, sub "semnătura" lor se află şi mozaicurile ce împodobesc Palatul Cotroceni. Fiind oameni veseli şi cu poftă de viaţă, italienii, reprezentaţi de Ansamblul vocal şi de dans Suoni Di Primavera, au excelat la Festivalul ProEtnica interpretând cântece şi dansând în ritmuri alerte. Interesantă a fost şi expoziţia de fotografie ce a surprins, într-un mod inedit, crâmpeie din viaţa comunităţii italiene.

Efervescenţă
Prima atestare documentară a prezenţei romilor pe teritoriul României datează din secolul al XIV-lea. De-a lungul timpului, ei şi-au păstrat identitatea prin intermediul obiceiurilor, tradiţiilor ce însoţesc fiecare eveniment din viaţa de zi cu zi. În acest context, ansamblurile de dans Gipsy Eye şi Angle Rromalen (format din elevii Şcolii Nr. III din Giurgiu) şi costumele, foarte viu colorate (femeile purtând fuste largi înflorate şi baticuri ce acoperă părul femeilor măritate) au dovedit spiritul efervescent ce caracterizează această comunitate.  

Din perspectivă culinară, preparatele pregătite de gospodinele rome sunt savuroase, o combinaţie interesantă de ingrediente. Spre exemplu: jumări călite cu rapiţă. În ceaun, pe pirostrii, se călesc jumări în untură, adăugându-se şi ceapă tocată mărunt. De abia după ce s-au rumenit binişor se pune rapiţă, apoi se acoperă cu apă, lăsând-o astfel să fiarbă pe foc. Se serveşte cu o mămăligă foarte bine coaptă, cu nişte ochiuri prăjite şi ceva murături.

Preparate etnice
Comunitatea poloneză era reprezentată la sfârşitul secolului al XVIII lea de către mineri veniţi din Bohemia şi Wieliczka în Ţările Române. Polonezii stabiliţi în Bucovina - fiind numiţi de către bucovineni "munteni czadec" - au întemeiat aşezări noi, în care s-a păstrat foarte bine spiritul polonez. An de an, polonezii din România organizează festivaluri precum "Mala Pojna", "Solonczanka" sau "Kwiaty Bukowca". La Festivalul ProEtnica la mare căutare au fost două specialităţi poloneze - bigos şi sernik (plăcintă cu brânză, foarte asemănătoare cu o tartă). Bigos este o tocană ce are la bază varză, roşii, ciuperci şi carne (porc, vită, cârnaţi sau şuncă), a cărei reţetă diferă uşor în funcţie de zonă. Se condimentează cu măghiran, frunze de dafin şi piper.

Reprezentanţii comunităţii săseşti au pregătit gogoşi de lola, a căror reţetă este veche de secole. Conform legendei, cu mai bine de 700 de ani în urmă, pe vremea când năvălitorii  făceau una cu pământul sate întregi, saşii din Cincu-Schenk s-au ascuns în biserica fortificată (clădiri emblematice pentru localităţile săseşti din Transilvania), rămânând luni întregi ascunşi, până când de disperare, cei care au supravieţuit foamei şi bolilor au decis să se predea. Şi poate că nimeni nu ar mai fi auzit astăzi de Cincu-Schenk şi de locuitorii ei, dacă o fată nu s-ar fi îmbrăcat în haine colorate şi, purtând  o mască hidoasă, nu i-ar fi speriat pe turci, aceştia crezând-o vreun demon puternic. Legenda mai spune că năvălitorii au luat-o la goană, iar drept amintire, saşii obişnuiesc şi astăzi să prepare gogoşi de lola, simboluri ale libertăţii şi ale bucuriei.

Kürtös Kalács
Acest preparat maghiar a devenit cunoscut în întreaga ţară, fiind preparat astăzi atât în Transilvania, cât şi în Moldova sau Muntenia. Aluatul se aseamănă foarte mult cu cel de cozonac. Se face o maia dintr-un cubuleţ de drojdie şi o cană de lapte. Într-un vas mai mare se cerne un kilogram de făină, apoi în mijloc se pune maiaua crescută, cam 500 ml lapte, o jumătate de pachet de unt, un ou şi zahăr (de regulă 5-6 linguri, în funcţie de cât de dulce să fie aluatul). După ce se frământă foarte bine, se lasă să crească într-un loc cald, apoi se întinde o foaie. Se taie fâşii şi se înfăşoară în jurul suportului de metal. Se unge deasupra cu ou bătut şi se presară nucă măcinată amestecată cu zahăr, susan, miez ras de nucă de cocos sau chiar scorţişoară.

Tzatziki
Este fără îndoială sosul care însoţeşte diferite preparate greceşti, fiind foarte apreciat pentru gustul său răcoritor. Ingredientele de bază sunt castraveţii şi iaurtul. Acesta din urmă trebuie să fie mai gras, din lapte de oaie şi să aibă consistenţa smântânii. De altfel, iaurtul grecesc se serveşte adeseori cu dulceaţă sau miere, fiind unul dintre deserturile preferate de greci. După ce castraveţii se rad, se lasă să se scurgă zeama, fiind presăraţi cu sare în prealabil. Într-un vas se amestecă bine castraveţii împreună cu iaurtul (la o cantitate de 5 castraveţi medii se poate pune până la un kilogram de iaurt), căţeii de usturoi presaţi după gust şi o legătură de mărar proaspăt tocat. Se omogenizează totul cu ulei de măsline şi se presară sare.

Psovnik
Acesta este numele pe care îl poartă budinca de orez, un preparat specific comunităţii de ruşi lipoveni. Mai întâi se curăţă şi se spală în mai multe ape cam 250 g  orez, apoi se pune la fiert. Când s-a înmuiat bobul, se presară 50 g de zahăr şi se subţiază cu 100 ml ulei.  Se lasă la răcit, şi de abia apoi se amestecă bine cu o cană mai mare de lapte, 7-8 ouă şi un vârf de cuţit cu sare. Se unge o tavă de copt cu unt, se aşază compoziţia de orez într-un strat uniform şi se lasă în cuptor până când se rumeneşte deasupra. Se presară zahăr pudră, se taie după preferinţă şi se serveşte.