Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pentru noi, europenii, snopul spicelor de grău sugerează liniştea şi belşugul, păine pentru hrana trupului, dar mai ales păinea simbolică a sacrificiului suprem din dragoste de oameni. Conf. univ. dr. Paula Popoiu, directorul general al Muzeului Satului din Bucureşti, cu ocazia unei expoziţii de fotografie şi de unelte agricole, intitulată "Civilizaţia grăului - Civilizaţia orezului"
Pentru noi, europenii, snopul spicelor de grău sugerează liniştea şi belşugul, păine pentru hrana trupului, dar mai ales păinea simbolică a sacrificiului suprem din dragoste de oameni. Conf. univ. dr. Paula Popoiu, directorul general al Muzeului Satului din Bucureşti, cu ocazia unei expoziţii de fotografie şi de unelte agricole, intitulată "Civilizaţia grăului - Civilizaţia orezului", deschisă la muzeu, remarca faptul că poporul romăn are credinţa că bobul de grău poartă in sine chipul lui Dumnezeu, mort şi reinviat, "amintindu-ne liturgic identitatea pe care vechea civilizaţie europeană (a grăului) o stabilea intre germinare şi renaştere perpetuă, intre om şi păine". In "Superstiţiile poporului romăn", Elena Niculiţă-Voronca sublinia faptul că "grăul l-a dat Dumnezeu. Pe grăul de vară este scrisă faţa Domnului Hristos: ochi, nas, gură. Ia seama şi vei vedea! De aceea, prescurile la biserică se fac numai din grău de vară. Credinţa că faţa lui Hristos e pe orice bob de grău e generală." Grăul şi păinea il insoţesc pe romăn pretutindeni, de la naştere şi pănă la moarte, atăt ca aliment de bază "păinea noastră cea de toate zilele", căt şi ca aliment ritual. Şi să nu uităm obiceiul pe care-l au romănii de a-şi primi oaspeţii cu păine şi cu sare.
Istoria micului zeu
Nu se ştie exact cănd a fost pentru prima oară cultivat bobul de grău, micul zeu care ingropat in pămănt generează holde dătătoare de viaţă. Insă prin neolitic, printre culturile de cereale, grăul ocupa locul de frunte, fiind asimilat ritualurilor de fertilitate, dar şi de inviere şi viaţă veşnică. Se pare că a fost cultivat pe la inceputul mileniului al VI-lea i.Hr. Din Asia Mică pănă in Europa Centrală s-au răspăndit trei tipuri principale de grău. In Egiptul antic, elementul principal al alimentaţiei era păinea, urmată de alte produse pe bază de făină. Romanii cultivau o specie de grău rezistentă pe terenuri umede. Abia la inceputul secolului al II-lea i.Hr. apare păinea din aluat dospit cu drojdie. Tot atunci se manifestă şi o tendinţă de specializare a activităţii de panificaţie. In Evul Mediu, Bizanţul devine "grănarul" Europei, iar in Japonia in secolul al XVI-lea erau cultivate 12 specii de grău. In aceeaşi perioadă, păinea albă, exclusiv din făină de grău, era intălnită doar la mesele nobiliare, de unde nu lipsea nici păinea neagră. Baza alimentară a ţăranului de mai tărziu o constituiau cerealele sub formă de fiertură sau turte. Aşadar, civilizaţia europeană s-a constituit şi s-a dezvoltat ca o veritabilă civilizaţie a grăului.
Citește pe Antena3.ro
