Imaginea din vis a Domnului Minunat

Minunile de la Pasarea se datoreaza si mostelor Sfintilor Mercurie, Mina si Pantelimon

Ma aflam intr-un univers paralel. Asta am simtit cand am trecut de portile Manastirii Pasarea. O lume unde Dumnezeu a uitat sa deschida Cutia Pandorei, dar a lasat in schimb libertatea suprema: puterea de a-ti iubi aproapele. Mi-au venit atunci in minte cuvintele lui Goethe: "O viata inutila nu este altceva decat o moarte timpurie." Simteam ca ma confrunt cu ceva sfant: eternitatea.

Ma trezeste din reverie zambetul cald si ospitalier al Maicii Dumbrava. Are o fata luminoasa si se bucura de oaspeti, dar asta nu inseamna ca a fost ferita de greutati. Este stareta din martie 1966 si are in grija peste 150 de maicute. Cand a venit la Pasarea, Maica Lucia Dumbrava avea 32 de ani dar era demult obisnuita cu viata monahala. La doar 12 ani, maicuta a imbracat pentru prima data vesmintele de calugarita. "Am avut chemare pentru asta, de aceea nici nu am mai trecut prin perioada de proba", ne povesteste ea. Oricine vrea sa paseasca pe acest drum, trebuie sa se acomodeze unui stagiu de pregatire spirituala, de 2-3 ani. La acest nivel, toate maicutele se numesc surori si isi pregatesc sufletul pentru viata monahala.

Biserica are hramul Sfintei Treimi si se afla deja la cea de-a patra constructie. "Prima cladire s-a ridicat in 1813 - ne spune stareta - dar din ea nu a mai ramas decat o troita." Lacasul este pictat in stil neo-bizantin si adaposteste moastele Sfintilor Pantelimon, Mina si Mercurie, dar si cateva icoane facatoare de minuni. Una dintre ele, icoana Domnului Minunat, ascunde o tainica poveste. Se spune ca demult, un preot l-a visat pe Iisus indrumindu-l catre un loc din care trebuia "sa-i scoata chipul la lumina". Speriat, omul a ajuns la destinatia din vis, dar acolo se afla o bodega. Dupa indelungi rugaminti l-a convis pe proprietar sa caute in toate dulapurile din cladire, doar, doar o gasi ceva. Intr-unul dintre ele, de a carui existenta nici macar nu se stia, au gasit aceasta icoana. Preotul a luat-o si a donat-o Manastirii Pasarea, asa cum i-a spus Domnul Iisus in vis.

Curtea manastirii seamana cu un sat mai mare, insa unul in care nu te poti pierde. Sunt peste 50 de case, gospodarite de maicute cum stiu ele mai bine. Muncesc toata ziua in gradina sau in atelierele de vesminte si obiecte bisericesti ale manastirii. Fara sa vreau, ma gandesc ca aceste femei au facut darul suprem: i-au inchinat Domnului intreaga lor viata. Pentru o clipa tind sa ma indoiesc de aceasta smerenie neconditionata, insa maica Hristofora, ghidul nostru, parca imi citeste in suflet: "Daca veniti aici dintr-o constrangere sufletesca, nu va tine locul!". Imi starneste si mai mult curiozitatea si incerc sa aflu cum a ales ea aceasta cale: "De mica am simtit ca este ceea ce trebuia sa fac. Daca dumneavoastra vreti sa va casatoriti, n-ati putea sa stati aici, nu-i asa!? La mine a fost diferit." Nu mai insist cu intrebarile pentru ca ii respect intimitatea. Ajungem la muzeul manastirii. Printre exponate, un tablou adus tocmai de la Ierusalim. Reprezinta grota care adaposteste Mormantul Sfant si ii atrage pe vizitatorii manastirii prin istoria si frumusetea lui.

In periplul nostru prin aceasta lume neatinsa parca de mantia lui Cronos, nici nu am bagat de seama cand s-a lasat seara. Ne intoarcem la maica stareta pentru a ne lua ramas bun. Acelasi zambet cald, aceeasi privire blanda: "Sa mai veniti ne spune ea, poate mai incolo, la vara, cand o fi mai cald."

Cei cativa kilometri pana la Bucuresti mi s-au parut prea putin. Imi dau seama ca noi, oamenii de rand, luptam permanent impotriva propriului destin. Dar spre deosebire de cei a caror lume am lasat-o in urma, nu facem decat sa obosim in zadar incercand sa infrangem clipa.

ARTA CU... DRAGOSTE

In atelierele manastirii lucreaza peste 20 de maici, dar numai sase dintre ele au abilitatea de a "construi" icoane. Munca este titanica, dar atributiile sunt bine stabilite. Fac matrite, dau forme pe smoala si realizeaza chiar si incrustatiile. Este o meserie care se fura si nu se explica, pentru ca o icoana de dimensiunile celor din biserici ia chiar si luni intregi de munca. Icoanele realizate aici sunt pentru de biserici sau pentru crestini. .

PRAJITURELE CU NUCA

Sunt necesare 500 gr margarina, 13 linguri apa, 400 gr nuca macinata, 400 gr zahar, faina cat cuprinde, arome si zeama de lamaie. Se freaca margarina cu zaharul, adaugandu-se cate o lingura de apa, pana se topeste zaharul. Se amesteca apoi nuca si aromele si la urma se aduga faina pana se formeaza o compozitie elastica. Se intinde o foaie de aluat de circa 1-2 cm grosime. Se decupeaza cu un paharel in diverse forme. Se asaza intr-o tava neunsa, la foc potrivit si se tin circa 40-50 de minute. Dupa ce se scot din cuptor se pudreaza cu zahar. .