Friptura este unul dintre preparatele preferate ale românilor. Mai ales de sărbători şi aniversări, friptura este nelipsită de pe masă. Pentru ca preparatul să fie delicios nu este însă suficient să aşezăm carnea pe grătar şi atât.
Friptura este unul dintre preparatele preferate ale românilor. Mai ales de sărbători şi aniversări, friptura este nelipsită de pe masă. Pentru ca preparatul să fie delicios nu este însă suficient să aşezăm carnea pe grătar şi atât. Trebuie să ştim când să o punem pe jăratic, cât să o ţinem şi mai ales cu ce mirodenii să o asezonăm.
Friptura de vită şi cea de berbec trebuie puse pe un foc puternic, însă nu se ţin mult la fript. Ca să nu îşi piardă sucul şi ca să nu devină uscată, carnea trebuie unsă din când în când cu grăsime. Carnea de vită este delicioasă şi friptă în sânge.
Păsările sunt de două feluri: cele care au carnea albă (găina, curcanul, claponul) şi cele cu carnea neagră (raţa şi gâsca). Friptura din carne albă trebuie pregătită cu grijă. Ca să fim siguri că nu se arde, carnea de pui, găină sau curcan trebuie învelită într-o hârtie mai groasă, care a fost unsă în prealabil cu unt. Atenţie: jăraticul nu are voie să fie iute, ci domolit! După 15 minute puteţi scoate foaia de hârtie şi lăsaţi carnea să se rumenească. Carnea de gâscă sau de raţă trebuie mai întâi împănată cu slănină şi abia apoi pusă la fript. În cazul acesta, jarul poate fi iute. Friptura e gata atunci când pasărea scoate din ea fumul cu izbucniri. Publicistul Bacalbaşa, autor şi al unei cărţi de bucate, ne sfătuia pentru ca friptura de pasăre să iasă fragedă, să o ungem cu un amestec făcut din slănină tocată, căţei de usturoi, pătrunjel, piper, o lingură de oţet de vin şi patru linguri de untdelemn.
PREGĂTIREA. Unii bucătari recomandă însă macerarea cărnii. Adică, să se lase carnea la baiţ câteva ore sau chiar câteva zile, în funcţie de pasăre. Astfel, dacă puiul se poate frige şi fără macerare, vânatul trebuie neapărat pus în baiţ câteva zile. Reţeta de bază a baiţului presupune vin (alb sau roşu, în funcţie de carne), sare, piper, ceapă şi, după caz, ulei. Se mai poate adăuga, în funcţie de carne şi de efectul dorit, morcovi, ţelină, ardei gras, usturoi, pătrunjel, foi de dafin şi cuişoare. Vinul poate fi înlocuit cu oţet slab. La unele reţete se recomandă adăugarea în baiţ a unui alcool tare (coniac, cherry, ţuică). Carnea poate fi frăgezită şi în zeamă de varză, în lapte sau în iaurt. După ce a fost preparată, friptura se poate servi cu garnitură de legume natur, cu orez fiert sau cu piureuri.
Pui cu orez
Întâi trebuie pregătit orezul cu legume. Acesta se face din doi morcovi, două rădăcini de pătrunjel, o ţelină mică şi ciuperci feliate. După ce aţi tăiat legumele, puneţi-le la fiert cu puţină sare. Se lasă până se înmoaie. Separat, luaţi 200 de grame de orez şi clătiţi-le în câteva ape. Puneţi orezul la călit. Atunci când se îngălbeneşte uşor adăugaţi supa în care a fiert zarzavatul şi câteva boabe de piper. După ce a fiert orezul adăugaţi legumele şi amestecaţi bine. Puneţi forma la cuptor pentru un sfert de oră. Când este gata presăraţi deasupra pătrunjel.
Apoi luaţi şase bucăţi de piept de pui şi înfăşuraţi-le într-o hârtie mai groasă, unsă cu unt. După ce jarul s-a domolit puneţi pieptul de pui pe grătar. Lăsaţi aproximativ un sfert de oră, apoi scoateţi hârtia de pe carne. Presăraţi puţină sare şi un praf de piper alb, apoi puneţi carnea la loc pe jar. Când s-a rumenit bine aşezaţi friptura într-un vas şi acoperiţi-o, ca să îşi păstreze aroma. Serviţi puiul cu orez şi un pahar cu vin alb.
diana.radu@jurnalul.ro