x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Culinar Zambetul dulce

Zambetul dulce

29 Mar 2005   •   00:00

  • de CRISTINA ANDREEA CATANA
  • BUCATARIA DE ALTADATA
  • In fiecare seara el imi spunea cate o poveste. De fiecare data alta. Inventata sau nu, povestea avea farmecul ei, era un vis cu ochii deschisi. In seara aceea a vrut sa ma intoarca in timp. "Ce-ai spune daca ai fi fost o printesa in Venetia Renasterii, sa te plimb cu gondola?" Am plecat cu emotie in suflet spre Venetia, condusa de vocea lui, care s-a impletit cu sufletul meu, si in cateva clipe am strabatut tari si tari si am ajuns. In povestea aceasta eram o printesa care undeva, pe unul dintre podurile Venetiei, stateam cu coatele sprijinite de bratele impunatoare ale puntii ce lega doua canale. Ochii i se oglindeau in apa. Voia doar ca apa sa ia cu ea starea ei de tristete, de melancolie. In biblioteca sa, dogele statea cu privirea pironita intr-un loc. Nu stia ce sa mai faca pentru a-i aduce macar pentru o zi zambetul inapoi unicei sale fiice. Printesa plangea zi si noapte, statea pierduta. Cum ii placeau dulciurile la nebunie, dogele a chemat cei mai mari bucatari si cofetari din regiune pentru a pregati o prajitura care sa ii redea bucuria.

    Inchisi in laboratoarele lor, cei mai mari maestri s-au apucat de preparat. Dogele i-a primit pe toti, iar printesa a gustat sute de dulciuri. Nici unul nu a fost pe gustul ei. Pana intr-o zi, cand un cofetar de-o schioapa a intrat in palat alergand cu o farfurie in mana. Satula de atatea dulciuri, printesa nu mai voia sa guste, dar de data aceasta a vazut ca prajitura era altfel. Cremoasa si cu un parfum amar de cafea. A gustat si a inceput sa zambeasca. Atunci a intrebat cum se numeste prajitura: "Tira-mi-su! (ridica-ma la cer), inaltimea voastra, pentru ca v-a ridicat valul de tristete". Iar eu, intoarsa in asternuturile mele moi, am adormit, asteptand o alta seara, cu o alta poveste.

    TIRAMISU
  • Ingrediente:
  • 8 oua, 300 gr zahar, 240 gr mascarpone, 500 gr frisca, un pachet de piscoturi, 100 ml lichior amaretto, 8 cesti de cafea tare.
  • Preparare:
  • Se bat galbenusurile cu zaharul pana se topesc, se adauga mascarpone si se mai bat un pic, iar separat se bate frisca. Frisca batuta se incorporeaza in cealalta crema si se adauga 50 gr de lichior. In cafeaua racita se pune restul de lichior in care vom inmuia piscoturile si le aranjam pe o tava. Se pune un strat de piscoturi (o jumatate de pachet) pe tava, apoi jumatate din compozitie, iar un strat de piscoturi si deasupra restul de crema. Se lasa la frigider.

    VENETIA
    MAREA. Orezul si fructele de mare sunt baza bucatariei venetiene. Cel mai ciudat fel de mancare este "risotto alle seppie". Din cauza sucului lasat de sepie, orezul capata o culoare negricioasa. Bucatarii venetieni sunt renumiti pentru supele lor din fructe de mare. Aici pestele este marinat pentru a putea fi pastrat foarte mult timp. Marinarea sardinelor este o adevarata traditie in aceasta parte a Italiei.

    LOCALURI. Pentru turistii care nu au foarte multi bani, in Venetia exista localuri numite Trattoria. Acestea sunt restaurante mai mici, unde se serveste mancare traditionala venetiana. Nu trebuie sa va speriati de fetele de masa care pot fi si din hartie. Asa este obiceiul. Vinul cel mai bun il veti gasi in "osteria" sau in taverne specifice Venetiei - "bacari". Chiar daca vinul este atractia acestor localuri, veti gasi aici si aperitive.
    ×