A inviat Daniel Lazar!

Muzica romaneasca are un Lazar (cel inviat din morti - n.r.). Il cheama Daniel Lazar. Pe vremea cand canta in trupa Etno, era mort (la figurat, bineinteles). Abia acum, cand canta de unul singur, este viu.

PERFORMANTA. La Festivalul de la Varna, Daniel a luat doua premii

In afara de muzica, nu stie sa faca nimic altceva. De la 4 ani s-a apucat sa studieze vioara, pe care o iubeste foarte mult. "Cand ma apuc sa-i frec corzile, este mai presus de orice fiinta. Nu te minte. Tine loc si de mama, si de amanta, si de nevasta."

LA METROU. Daniel are curajul sa spuna lucrurilor pe nume. Chiar daca este vorba despre colegii sai de breasla. "Piata muzicala romaneasca sufera de inflatie, la fel ca si tara asta. De-abia astept sa se taie zerourile si in muzica. Sa vedem leul greu: cine mai ramane sa cante!" A spus-o un artist care nu presteaza din hobby. Canta pentru ca asta a invatat sa faca. "Inainte de etno, eram cu rock-ul. La greu. La 14 ani le vrajeam pe gagici, cu chitara, in parc. Am cantat si manele. Eram ahtiat dupa munte, dar nu-mi permiteam, financiar, sa merg in excursii. Asa ca ma duceam pe la nunti, unde castigam mai multi bani decat la metrou. Nu-mi este rusine sa recunosc ca intram la metrou pentru a castiga banuti din ceea ce stiam sa fac: sa cant. Dar am reusit sa nu se recunoasca o influenta manelistica in interpretarile mele pop sau etno."

SUS, PE REMORCA! Cu alte cuvinte, Daniel Lazar este la vanatoare sau la pescuit. Ce prinde aia mananca. Spre deosebire de ceilalti "meseriasi" care se hranesc doar din "furaciuni". "I-am intrebat pe foarte multi colegi de-ai mei de ce canta. «Din hobby», mi-au raspuns ei. Iar eu le-am zis: «Hobby-ul meu este pescuitul. Pai, eu am lansetute, mulinute. Am si carti, si documentatie despre momeli. Tot! Daca muzica e pasiunea voastra, spuneti-mi cate ceva despre ea». Pauza. Am revenit si i-am intrebat: «Faceti playback din hobby?». «Nu. Nu-s conditii tehnice». Ma lasi? Eu am cantat live pe o remorca de tractor, in localitatea Carlibaba! Si s-a intamplat sa mai pice si curentul. Ce puteam sa fac cu publicul ala? Sa-i spun bancuri? Dar nu eram Vacanta mare! Sa pun fetele sa faca striptease (n.r. - colegele sale din trupa Etno)? N-aveau cu ce, saracele! Am cerut o chitara. Si am cantat, la rece, pana dimineata. Desi colegele mele au fost mute, au primit aceiasi bani. Doar suntem artisti cu totii, la gramada!" Dar nu toti sunt o apa si-un pamant. Se mai gaseste si un Lazar care nu poate sa faca playback. "Am cantat intotdeauna peste pozitiv. Altfel nu-mi puteam aduce aminte versurile. N-as fi putut sa fac precum un crap in balta."

Dupa trei ani de Etno, Daniel s-a trezit la viata. A participat, de curand, la Festivalul de la Varna, din Bulgaria, unde a ocupat locul II la Interpretare si la Creatie. Ce a castigat? "Doua tablouri, diplome, un clopotel din alama si ceva banuti. Si am invatat sa respect publicul!" Acum, Lazar vrea sa fie un melanj de pop, cu x, y, z, dar nu "mi-am gasit inca un capatai". I-ar placea sa cante cu o trupa. Dar nu-i place sa ia "copii" sa-i creasca, iar oamenii care stiu sa "friga" bine instrumentele nu-l cunosc ca pe un profesionist ce este. "Ma stiu ca pe un baiat bun, care, la un moment dat, a cantat intr-o trupa etno. Si atat." Lazar are forta sa ne convinga ca nu-i doar atat. Peste cateva luni, in Ucraina va canta cu 40 de instrumentisti. "Sfantul" a inviat si face minuni!

STERGEA ACORDEONUL DE PRAF

Avea 14 ani cand tatal sau l-a pus sa-i cante ceva de ziua lui. I-a cantat Bach. "Vreau o hora, ca-i ziua mea", l-a apostrofat parintele. A incercat cu Ciuleandra. "Tata mi-a zis ca nu stiam sa cant, ca m-a dat degeaba la scoala. M-a durut." Asa ca s-a apucat, cu lautarii de cartier, sa stearga acordeoane de praf, sa care boxe si statii. Numai ca sa fure meserie.