Furia migratiei: vrem euro, nu pamant

Amintirea rascoalei trece o data cu ultimii batrani, iar tinerii nu o sa ridice niciodata un alt monument prin Italia sau prin Spania, unde se afla azi. Lor nu le mai trebuie pamant, le trebuie direct euro.

Frumusica de la granita UE

Vlad Dumitrescu/JURNALUL NATIONAL PESTE HOTARE. Multi sateni au plecat la munca in Italia si in Spania. Unii si-au luat intreaga familie, parasind locurile natale, lasand in urma doar batranii care nu au vrut sa plece

Nici o boare de vant, nici un fulg de nea, desi e sfarsit de ianuarie. Un soare bland de amiaza de duminica goneste copiii din case si aduna femeile in bucatarii pentru pregatirea pranzului. Barbatii-s plecati la targ, cu treburi la oras, la Flamanzi sau la carciuma. Singura din sat.

Andreea Tudorica/JURNALUL NATIONAL COPILARIE. Pustii din Frumusica n-au habar de rascoala si nici nu stiu la ce foloseste ea

Ghita se intoarse de la targ cu traista goala. Nu se invoi cu negustorii veniti din comunele vecine. N-a fost sa fie. Poate o avea succes marti la Harlau, daca nu joi in alta comuna. Intra in carciuma tarsaindu-si bocancii scalciati si fara sireturi. Tranti usa de zdranganira toate geamurile. Isi lua tinta tejgheaua de la bar, dar intr-o secunda se razgandeste. Se indreapta cu pasi hotarati spre grupul de trei copii de la masa de biliard. ""Ba, baiete, du-te, ma, acasa, ca te cauta tac-tu de dreacii te iau"", striga cu o voce gajaita catre ""piticul"" blondin de vreo 8 ani, care tocmai se pregateste sa loveasca bila cu tacul. Unicul de altfel. Celalalt s-a rupt demult. Nici bila neagra nu exista. Si aia s-a pierdut demult. Pustiului nici ca-i pasa. Il cam doare la basca. E mai distractiv aici. Si mai ieftin. 5.000 de lei (pardon, 50 de bani) fisa, un joc. ""Sa ma caute. Mai joc putin"", raspunde pustiul tardiv, dupa ce a lovit bila rosie care s-a incapatanat sa nu intre in gaura. Se hlizeste, se amuza si braveaza ori de cate ori indreptam aparatul de fotografiat in directia lui.

Vlad Dumitrescu/JURNALUL NATIONAL AMIAZA de duminicA. Cu carutele pline sau goale, satenii se intorc de la targ

MIRAJUL STRAINATATII. Frumusica de Botosani. O comuna la o aruncatura de bat de Flamanzi. O zi de duminica precum oricare alta. Ceva agitatie de dimineata, cand oamenii pleaca la targ, si la pranz, cand se intorc. Unii cu carutele pline, altii cu ele goale. Denumirea comunei isi are originea de la numele unei frumoase si harnice hangite la hanul careia au poposit de-a lungul timpului domnitorii Moldovei. Astazi, Frumusica e ca o batrana cu creturi adanci in jurul ochilor care-si asteapta in fata sobei incinse copiii si nepotii de la oras sau din strainatate sa se intoarca acasa. Aproape un sfert din satul Frumusica a dat meleagurile natale pe mirajul strainatatii. Unii si-au luat nevestele si copiii dupa ei, surorile si fratii, reintregindu-si familia pe taramuri italiene sau spaniole. ""Unii isi mai ajuta familia. Trimit bani la parinti, la rudele care le-au ramas aici. Altii nu. Mai sunt si oamenii rai, invidiosi, mai te vulga, mai te-njura. Ca peste tot"", spune o femeie ce cunoaste jumatate din comuna. Numai batranii au mai ramas prin ograzi. Unii n-au vrut sa se rupa de locurile natale, altii au zis ca batranetea botoseneana nu se poate traduce la Milano sau Madrid. Copiii invata la gradinitele si scolile din fiecare sat si viseaza cum intr-o buna zi o sa paraseasca acest loc in care ""nu misca nimic. Totu-i la fel"".
COPIII SATULUI. Cosmin are 7 ani. Sta cu bunica de doi ani. Parintii au plecat in Italia. Are grija de trei catelusi si de o vacuta. Universul lui nu depaseste limita comunei. Nu stie ce s-a intamplat in 1907. Nu intelege rascoala taranilor si nici nu stie la ce foloseste ea. Nu i-a povestit nimeni. L-a auzit la scoala pe invatator o data, dar nu a considerat ca trebuie sa-i faca loc in mintea lui de 7 ani.
La pranz, primarita si-a gasit de lucru impreuna cu inginerii prin satele din comuna, sa stea de vorba cu satenii. Treburi ce tin de agricultura. O batrana spala vasele intr-un lighean in curte. Trei-patru oameni asteapta incotosmanati autobuzul care sa-i duca in comuna vecina. O luam la pas prin spatele caselor, pe poteci pierdute si ratacite. O liniste de-ti tiuie urechile. Ici, colo un cal lasat la pascut, un copil care fuge sa cumpere paine sau ulei de la (inevitabil) ""magazinul mixt"". Targul e pustiu. Fumul iese molcom pe cosurile caselor, iar satul s-a linistit. Nici o boare de vant, nici un fulg de nea. E ""vreme moale"". Ca in februarie 1907.

PLANGERI

Intr-o scrisoare catre prefectul Plasei Harlau, satenii din Targul Frumusica se plangeau. ""(...) Pe cand acuma, de cand au intrat ovreii arendasi pe toate mosiile ni spicula din an in an pana au ajuns 160 de lei una falce de iarba si 120 de lei una falce de maina."" La inceputul anului, taranii din Obstia Flamanzi au trimis o petitie printului Sturza: ""(...) Suntem in ajunul muncii campului, noi nu avem intelegere cu arendasul, cu tote ca de asta-toamna il chemam necontenit in mijlocul nostru sa ne invoim. Ne-a amanat pana acum. Astazi raspunde ca nu poate veni. (...) Pentru a proba ca suntem oameni de intelegere si servi devotati mariei sale printului D. Sturza, cat si a inlatura lucruri neplacute respectiv rugam pe maria sa sa pofteasca in mijlocul nostru pentru a ne da sfaturile parintesti si a regula legaturile noastre cu arendasul car ne inlatura pe ori ce cale"" .