Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În cartea ei din 2025, 'Me, But Better", jurnalista Olga Khazan explorează știința și promisiunea schimbării personalității, inclusiv cercetarea din spatele aforismului „prefă-te până vei reuși”.
Experiența unui deținut
Într-o zi, în anii 1940, un deținut a venit să-l vadă pe Raymond Corsini, psiholog la închisoarea Auburn din nordul statului New York. Prizonierul, un bărbat de 30 de ani, ieșea eliberat condiționat și, înainte de a pleca, voia doar să-i mulțumească lui Corsini.
Deținutul a spus că, înainte de a-l întâlni pe Corsini, a stat împreună cu „o grămadă de hoți”. Avea o slujbă în bucătăria închisorii și pierduse de mult legătura cu familia și credința lui. Perspectivele de a reintra cu succes în societate erau slabe.
Dar, a spus el, după o întâlnire cu Corsini, cu doi ani în urmă, a plecat cu sentimentul că „se plimbă prin aer”. În acea zi, în curte, a început să iasă cu un grup de băieți normali, în loc de echipa lui obișnuită. El a început să urmeze liceul închisorii, a obținut o diplomă. A găsit religia și a scris familiei sale. „Sunt eliberat”, a spus deținutul mai târziu. „Acum am speranță.”, explicând că se simte ca o persoană nouă.
Corsini nu era sigur pentru ce i se mulțumește. Nici nu-și amintea să fi vorbit cu bărbatul. Notițele sale sugerau că, odată, foarte rapid, i-a dat deținutului un test de inteligență. Corsini l-a întrebat pe deținut dacă era sigur că este vorba despre el.
„Tu ai fost. Și nu voi uita niciodată ce mi-ai spus. Mi-a schimbat viața.”, spune deținutul.
"Ce ți-am spus?", întreabă Corsini.
Citește pe Antena3.ro
„Mi-ai spus că am un IQ mare”, a răspuns deținutul.
Această experiență, desigur, este colorată de memoria și interpretarea lui Corsini, care a decedat. Însă acest tip de schimbare bruscă se întâmplă, chiar dacărar. Unii oameni își schimbă viața după un anumit moment – fie că este transmisă de la o figură de încredere, cum ar fi un terapeut, fie vine din interiorul lor. Deținutul i-a explicat lui Corsini că oamenii i-au spus mereu că este prost și nebun. Comentariul lui Corsini „ai un IQ mare” a remodelat complet conceptul de sine al bărbatului.
Rezultatele șocante ale unui studiu
Psihologul William R. Miller a studiat 55 de oameni care au avut aceste tipuri de epifanii „brute și profunde” care le-au reorientat viața – un fenomen pe care el îl numește „schimbare cuantică”. O ușoară majoritate a spus că erau în dificultate înainte de schimbare, dar mulți au afirmat că nu se întâmplă nimic în special. Unul dintre subiecții lui Miller curăța toaleta când l-a lovit acel moment, altul gătea.
Apoi ceva s-a schimbat. Unii dintre ei au auzit o voce vorbind de nicăieri. Au realizat un adevăr important; au fost scutiți de o povară mentală; au simțit un val de iubire necondiționată. Era o „uşă cu sens unic”. După aceea, au divorțat sau au încetat să mai bea. Au găsit fericirea și au preluat controlul asupra vieții lor. Au găsit un sens și dorința de a trăi.
Deși acest mic studiu este mai mult o anecdotă decât știință, merită remarcat faptul că, atunci când coautoarea lui Miller, Janet C’de Baca, a intervievat din nou participanții la studiu,10 ani mai târziu, ea a descoperit că schimbările au fost de durată.
Acest tip de transformare rapidă este ceea ce se numește „schimbarea personalității”. Schimbarea, în cultura populară, este adesea descrisă ca o schimbare bruscă – un botez, o chemare.
Deși aceste exemple sunt interesante, sunt și rare. Ele arată că schimbarea personalității se poate întâmpla. De obicei, este nevoie de luni sau ani de efort concertat pentru ca personalitatea cuiva să devieze atât de dramatic.
Prefă-te până reușești
În timp ce câțiva dintre noi ar putea avea o experiență de schimbare a vieții, cum este pacientului lui Corsini sau intervievații lui Miller, majoritatea oamenilor experimentează schimbarea personalității mult mai prozaic, realizând comportamente asociate cu noua personalitate, din nou și din nou. În absența unei șoapte din ceruri, modalitatea de schimbarea a personalității este, în esență, falsificarea până când o reușești.
Practic, toți cercetătorii sunt de acord că esența schimbării personalității este să îți modifici gândurile și acțiunile zilnice. Cele mai bune intervenții de schimbare a personalității îi ajută pe oameni să-și dea seama ce vor să schimbe, să le spună cum să se schimbe, și să le reamintească să se schimbe în continuare.
Schimbarea personalității poate suna ca o experiență ciudată, în afara corpului - și așa cum arată poveștile schimbărilor cuantice. Dar știința din spatele ei este remarcabil de simplă: trebuie doar să-ți amintești să acționezi așa cum ai vrea să fii, în mod constant. Și acest lucru este valabil chiar și pentru faptele care par remarcabile.
Deținutul lui Corsini a trebuit să apară la liceul închisorii nu o singură dată, ci de mai multe ori. Oamenii care se alătură Alcoolicilor Anonimi nu numai că renunță la băutură, ei merg la întâlniri ani de zile. Cele mai multe lucruri incredibile se construiesc, puțin câte puțin, prin perseverență și repetiție.
Provocări
Pentru un studiu din 2019, Nathan Hudson și alți trei psihologi ai personalității au conceput un instrument care ar ajuta oamenii să realizeze aceste tipuri de comportamente noi care modifică personalitatea. El și coautorii săi au creat un site web care să ofere o listă de „provocări” studenților care doreau să-și schimbe trăsăturile de personalitate. Unele dintre comportamente au necesitat implicarea altor persoane, dar altele nu: pentru, de exemplu, extroversiune, o provocare a fost „Prezentă-te cuiva nou”.
Pentru a combate nevrotismul, site-ul web a sugerat: „Când te trezești, petrece cel puțin 5 minute meditând”. Cei care au finalizat provocările asociate cu o anumită trăsătură, au văzut schimbări în acea trăsătură la sfârșitul studiului de 15 săptămâni, a descoperit Hudson. Participanții s-au prefăcut, apoi au reușit.
Studiul lui Hudson a constatat că aceste provocări au funcționat bine pentru a ajuta participanții să schimbe trăsăturile de extroversiune, conștiinciozitate și nevrotism, dar nu au funcționat cu adevărat pentru trăsăturile de agreabilitate și deschidere către experiență. Acest lucru poate fi din cauza faptului că deschiderea și amabilitatea pot fi mai greu de schimbat, iar în studiile sale, mai puțini oameni au ales să încerce să schimbe aceste trăsături. Dar ar putea exista și alte modalități de a deveni o persoană mai agreabilă sau mai deschisă sau de a aborda cel puțin fațetele acestor trăsături.
Alți cercetători au făcut descoperiri similare cu cele ale lui Hudson. Împreună cu câțiva colegi, Mirjam Stieger, lector la Universit atea de Științe Aplicate și Arte din Lucerna, a dezvoltat o aplicație care le reamintea oamenilor să adopte comportamente noi pentru a-și schimba personalitatea. (Un exemplu de extroversie: „Lasă-te purtat de idei spontane” Pentru conștiinciozitate: „Pregătește o listă de lucruri de făcut în fiecare dimineață”) Aplicația i-a determinat pe participanți să învețe de la oameni care posedau deja elemente ale personalității dorite și să creeze o „echipă de schimbare” de prieteni care să-i țină la responsabili. Stieger a descoperit că personalitățile participanților la studiu s-au schimbat, de fapt, în comparație cu un grup de control și au rămas diferite timp de cel puțin trei luni. Chiar și prietenii și familiile participanților au raportat că s-au schimbat. Dacă personalitatea este, așa cum a spus F. Scott Fitzgerald, „o serie neîntreruptă de gesturi de succes”, atunci se pare că tot ce trebuie să faci sunt gesturi în direcția corectă.
Ideea din spatele acestor studii este că noile comportamente devin în cele din urmă obiceiuri noi, iar obiceiurile devin înrădăcinate. În același mod în care nu te gândești să te speli pe dinți dimineața, nu te-ai mai chinui să vorbești cu străinii sau să mergi la sală după muncă. În cele din urmă, vei pătrunde în noua personalitate ca îmntr-o pereche de mocasini rigizi: ceea ce odată era inconfortabil va deveni familiar.
Aceste noi obiceiuri ne afectează apoi atitudinile față de noi înșine. Când vedem că ne comportăm într-un anumit fel ajungem la concluzia că suntem genul ăsta de persoană. În acest fel, o nouă stare de personalitate poate deveni o nouă trăsătură de personalitate.
În practică, aceasta înseamnă că schimbarea necesită să facem lucrurile diferit. Nu poți spune doar că vei începe să faci exerciții sau să socializezi; trebuie să te angajezi. Personalitatea nu se bazează pe ceea ce spunem că vom face. Are rădăcini în ceea ce facem de fapt, care devine ceea ce gândim. În Etica Nicomahică, Aristotel a notat că „noi devenim constructori construind, și harpişti cântând la harpă. În mod similar, făcând acte drepte devenim drepți, făcând acte cumpătate devenim cumpătați, făcând acte curajoase devenim curajoși. Efectuând actele unei alte personalități, le poți schimba pe ale tale, potrivit bigthink.com.
