Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cele mai multe dintre acestea, mai ales în țările catolice, sunt legate de mersul la biserică și alte rituri religioase. În țările nordice, au supraviețuit și tradiții mai vechi, precreștine.
Potrivit cumvaplace.ro, totdeauna sunt povești frumoase de Crăciun, cu mâncare bună, dulciuri și jucării pentru copii, băuturi calde și aromate și multă bucurie, pentru că una dintre cele mai importante semnificații ale sărbătorii este împărtășirea speranței.
Austria și Germania au multe tradiții comune de Crăciun, dar și unele specifice.
În Austria, spre exemplu, pe durata Adventului (cele 4 săptămâni dinainte de Crăciun), în multe familii se împletește o coroniță din crenguțe de brad decorată cu panglici și lumânări, 4, care se aprind rând pe rând în duminicile dinaintea sărbătorii.
În cele mai multe orașe, sunt deschise piețe de Crăciun, încă de la prinderea postului, adică sfârșitul lui noiembrie sau începutul lui decembrie, din prima duminică de Advent. Aici pot fi cumpărate decorațiuni, turtă dulce, Glühwein (vin fiert, aromatizat și îndulcit). Cele mai frumoase și mai mari Târguri de Crăciun sunt în fiecare an în Vienna, Innsbruck și Salzburg. Sunt celebre și primesc vizitatori din lumea întreagă. Bineînțeles, fiecare oraș are și un brad de Crăciun cu care se mândrește.
Crăciunul în Austria începe în după-amiaza de dinainte, (Heilige Abend) când se îmbracă pomul, se aprind luminile de sărbătoare și se cântă colinde, una dintre cele mai îndrăgite fiind Stille Nacht, scrisă în Austria în 1818. Pentru copii, cele mai importante decorațiuni pentru brad sunt dulciurile, mai exact bomboanele de pom cu diverse umpluturi, îmbrăcate în staniol.
Spre deosebire de alte locuri, aici copiii mai cred că ‘Christkind’ (copilul Isus) decorează pomul și le aduce daruri. Nu este Moș Crăciun așa cum îl știm noi, este reprezentarea micului Isus ce se naște, un copiluț blond, buclat și dolofan ca un îngeraș.
Masa principală de Crăciun este tot în Ajun, cu pește fript, pentru că încă se mai postește. Totuși, friptura de gâscă sau curcan sunt tot mai populare. Desertul este de obicei Sachertorte, dar se fac și foarte multe feluri de biscuiți, fursecuri și turtă dulce.
Și pentru că Germania nu este departe de aceleași tradiții, le pomenim aici pe cele mai importante, iar în cap de listă este tot Adventul, iar de aici ne vin și calendarele de Advent, care ascund câte o mică surpriză în fiecare zi.
Și în Germania brazii de Crăciun au unul dintre cele mai importante roluri. În Ajunul Crăciunului, se face schimb de cadouri în familie, aduse și aici de Christkind, nu de Moș Crăciun (pe care și ei, ca și austriecii, îl cunosc mai ales sub numele de Moș Nicolae. Totuși, în anii din urmă pierde teren în fața mult mai șarmantului Moș Crăciun).
Mai sunt încă locuri în Germania unde se merge cu colindul. Banii primiți sunt de obicei donați în scopuri caritabile, iar grupurile de 4 colindători sunt costumate în Magi și merg… cu Steaua!
Și Germania este cunoscută pentru piețele sale de Crăciun, iar unele dintre cele mai interesante decorațiuni ce se vând aici sunt ornamente din sticlă, renumite în lume. Pe vremuri erau făcute manual!
La capitolul mâncare, crap fript ori friptură de gâscă sunt și alegerile locale, dar în schimb avem Stollen, un cozonac mult mai dens, cu fructe confiate și glazură de zahăr pudră.
Din Franța putem reține scena nativității, ca tradiție importantă de Crăciun, unde sunt reprezentate toate personajele care au avut fost prezente în momentul nașterii lui Isus. De obicei, figurinele care o compun pot fi achiziționate de la Târgurile de Crăciun deschise. Iar unul dintre cele mai mari și poate cel mai frumos din lume este la Strasbourg, în Alsacia, la granița cu Germania de azi. Și denumirea i-a rămas germanică: Christkindelsmarik.
O altă tradiție aparte, ce încă se mai păstrează în unele case din Franța, este arderea unor buturugi de lemn de cireș. Este o tradiție ce vine din cultura nordică, Yule fiind numele festivalului scandinav din perioada solstițiului de iarnă.
Darurile de Crăciun sunt aduse de Père Noël adică Moș Crăciun. Masa principală se ia imediat după venirea de la biserică, adică noaptea târziu, și tradiția cerea să fie curcan umplut cu castane ori gâscă friptă, foie gras, homar, vânat și brânză. Desertul îl știm și noi, Bûche de Noël.
Trecem canalul Mânecii și ajungem în Marea Britanie, unde familiile celebrează Crăciunul laolaltă, decorează casa cu iederă și vâsc și deschid cadouri lângă brad. Și aici avem decorațiuni de sărbătoare în sate și orașe, cu luminițe arhitecturale. Faimoase sunt cele de pe Oxford Street, în Londra, unde se adună mii de oameni atunci când sunt aprinse.
Și aici este reprezentată scena nativității, sunt chiar spectacole la școală ori în biserici, și toată lumea cântă cântece de Crăciun. Darurile copiilor sunt aduse de Moș Crăciun (Father Christmas sau Santa Claus), căruia îi scriu scrisori lăudându-se cât au fost de cuminți și pe care încearcă să îl îmbuneze lăsându-i lapte cu fursecuri lângă brad.
Masa principală este în ziua de Crăciun, de prânz de obicei, acum cu friptură de curcan, legume, sos de merișoare și sos de lapte cu pâine, absolut local și tradițional! Pe vremuri, însă, nu curcanul era pe masa de sărbătoare, ci friptura de vită sau cea de gâscă. La desert, budinca de Crăciun, prăjiturele gen turtă dulce și fursecuri cu ciocolată. Trifle este un alt desert popular, compus în straturi succesive într-un bol, din pandișpan la bază, însiropat cu sherry sau brandy, apoi un strat de fructe în jeleu, deasupra o cremă cu frișcă. Varianta scoțiană, ‘Tipsy Laird’, este cu whiskey și zmeură. Faimosul Christmas Cake seamănă poate cu Stollenul german, este tot un aluat dens, cu multe și variate fructe confiate rehidratate în ceai negru, îmbrăcat în marzipan și zahăr pudră.
În Italia, scena nativității este una dintre cele mai importante mărci ale Crăciunului. Este modul în care era spusă, pe vremuri, povestea nașterii lui Isus și a fost așa încă din timpul lui Francisc de Assisi, în 1223. El vizitase Bethlehem și a văzut locul unde se spune că s-a născut micul Isus. Acum, multe familii tradiționaliste din Italia au acasă scena nativității, iar Napoli este cunoscut la nivel mondial pentru modul în care o recreează. Prima dată este menționată în 1025, adică înainte să fie făcută cunoscută de Sfântul Francisc din Assisi. Chiar dacă întreaga scenă este recreată încă de la început de decembrie, copilul Isus nu este pus în centrul acesteia decât în noaptea de Ajun.
Un vechi obicei în Italia este și colindul, copiii merg cântând la fluiere, specifice păstorilor, îmbrăcați și încălțați ca și aceștia.
Nici aici nu se mănâncă în Ajun produse de proveniență animală, poate doar fructe de mare, iar oamenii merg la slujbă, la miezul nopții. La întoarcere, sunt așteptați cu Panettone și ciocolată caldă, mai ales dacă e frig și trebuie să se încălzească.
În ziua de Crăciun, sunt platouri cu specialități din carne (există chiar un salam care se mănâncă prima dată în acea zi, până atunci fiind lăsat la maturat) și brânză, urmează pastele, care de data aceasta sunt preferate cu carne, chiar la cuptor, mai ales spre sudul Italiei. Dacă, de obicei, meniurile locale nu sunt renumite pentru specialitățile cu carne, de Crăciun italienii își iau revanșa și mănâncă multe feluri de friptură. Lângă Roma, de exemplu se mănâncă miel sau bibilică umplută. În unele locuri chiar cârnați fripți ori coaste la gril.
În Spania, în mod tradițional în seara de Crăciun era curcan umplut cu trufe sau pui fript. Acum, mai ales în Galicia, sunt fructele de mare. La capitolul desert, este foarte popular marțipanul (migdale pisate, zahăr și ou), dar și turrón (migdale prăjite cu miere) și polvorones (făină, unt și zahăr).
După liturghia de la miezul nopții, o veche tradiție locală era mersul pe străzi cu torțe, cu muzică de chitară, cu tamburine și tobe, iar cineva spune că asta este o seară minunată, nu este o seară de dormit.
