Credinta, pictata cu ceara pe ou

"Nu este greu sa inveti sa scrii pe ou, iti trebuie un pic de rabdare, putina atentie si foarte multa credinta in Dumnezeu"

Am incercat toate metodele posibile. Posibile din punctul meu de vedere. Era insa doar ceea ce putea sa creeze imaginatia mea, inspirata de emotia Sarbatorii Sfinte: frunze lipite cu ceara, scrijelirea oului, colorarea lui prin ciorapul care strange frunzele verzi, ca sa se pastreze desenul. Pana la urma, pentru ca imi ieseau oua in camuflaj militar, am renuntat si am inceput sa cumpar autocolante sau sa le folosesc pe cele care se dadeau cadou la diferite reviste tematice. Dar, in fiecare an, in Vinerea Mare, iar ma apuca pofta sa incerc o alta metoda de incondeiere. Stiam eu ca se face cumva cu ceara, si chiar daca am vazut de cateva ori la televizor, si chiar daca mi se parea extrem de simplu, cand ma vedeam in fata farfuriei cu oua intram in criza artistului aflat in fata panzei albe si renuntam, si iar apelam la imaginatia mea, care, oricat de bogata ar fi, fara un suport teoretic nu reusea sa deseneze mare lucru pe un material atat de pretentios cum e coaja de ou.

MA "SCOLESC". Mare mi-a mai fost bucuria sa aflu ca la Muzeul Taranului Roman, cu vreo luna inainte de Pasti, se organizeaza cursuri de incondeiere pentru elevi. E adevarat, au trecut ani buni de cand nu mai sunt eleva, dar asta nu inseamna ca nu m-am putut duce sa invat. Cu atat mai mult cu cat "doamna profesoara" era o maestra in ale incondeiatului, iar dorinta mea iar se aprinsese si nu mai voiam sa urmez scenariul nereusitei. Erau, de fapt, doua profesoare, mama si fiica, Oltica si Delia Carstiuc. Fata, o pustoaica de 12 ani, care de la 9 ani incondeiaza alaturi de sora mai mare, de mama si de matusa ei, mi-a aratat cataloage cu oua incondeiate si m-a incurajat spunandu-mi ca e foarte usor sa "scrii" oua: "nu trebuie sa fii pictor".

MAI IERI. Cand Oltica a invatat acest mestesug, "doar doua femei in varsta se pricepeau la incondeiat. Aceasta indeletnicire era "pe pat de moarte", asa cum mai sunt multe pe la noi". Dar de atunci, de cand Oltica avea 9 ani, si pana azi interesul pentru minunata arta a crescut. Si, iata, acum dimineata de Pasti nu este doar o Sarbatoare Sfanta in comuna Paltinu din judetul Suceava, ci este si un concurs nedeclarat, o adevarata expozitie in biserica, unde toate femeile isi pun cosul cu cozonac, miel si oua care mai de care mai frumos pictate, pentru a fi sfintite. Vrei nu vrei, ochii iti aluneca si in cosul vecinei, sa vezi daca nu cumva a fost mai inspirata in acest an.

ASTAZI. Nu stiu daca acesta a fost motivul pentru care profesoara mea a inceput sa colectioneze cele mai frumoase exemplare de oua si a gasit noi metode de incondeiere, dar mi-a spus ca in prezent colectia ei numara o mie de exemplare. Oua de gaina, de rata, de strut, modele traditionale sau moderne. Cu ele au cutreierat toata lumea, pe la festivaluri de arta populara, ea si sora ei, Filofteia Drajmici. Patru ore, cam atat ii ia sa faca un ou cu model foarte complicat. Bineinteles, mie mi-a aratat ceva simplu, ca sa nu ma sperii, insa ouale pe care le are ea in colectie sunt mai mult decat simple desene, sunt arta, iubire si credinta.

	1 Se acopera cu ceara gaurile prin care oul a fost golit de continut. Se traseaza cu ceara cu ajutorul unui condei modelul de baza. Se trece prin primul strat de culoare - galben.
2 Trasam alte linii care sa completeze modelul si punem oul in culoare rosie. Finisam incondeierea si punem oul in culoarea neagra. In fiecare culoare trebuie sa stea vreo 10 minute.
	3 Dupa ce s-a prins culoarea, topim ceara la flacara si stergem oul cu o carpa uscata. Modelul "bisericuta" incepe sa iasa la iveala. Pentru luciu, oul incondeiat model vechi se unge cu untura. Daca e model nou, se da cu lac.