Foc pe gheaţă

Am vazut frica, si e portocalie. Are cheile in contact; portierele sunt deschise pe vertical; motorul duduie voios cu un sunet infundat, asa cum se aude cand masina sta pe o zapada afanatasi... toata lumea se fereste de Aventador. I-am vazut pe doi care s-au apropiat de el cu dorintain ochi, s-au uitat in lungul drumului, s-au oprit pentru un moment si s-au dat inapoi. Daca ai fi fost aici, intr-o dimineata cu -20 de grade, cu o luna mare si rotunda atarnand fad pe cer, i-ai fi inteles perfect.

Accesul catre pista noastra de gheata se face prin intermediul unui tunel aparent sapat in zapada de catre un plug care avea in mod deliberat marginile zimtate, lasand in urma franjuri albastrui ca niste lame de cutite. Distanta dintre extremitatile lui LP700-4 de 2,2 metri si ele este de doar 7,2 centimetri. Aderenta e undeva la limita de jos a minimului, pietonii adoptand un stil de mers ca pe Luna, cu mainile intinse si degetele despartile, ca niste cascadori voluminosi pe sarma, si panasi masinile incaltate cu crampoane au probleme la demaraj. Problema nu se pune daca o vei comite, ci cat de rau o vei face. Asa ca multi din echipa TopGear aleg sa-si inceapa dimineata primei zile cu ceva mai putin scump, opulent si... salbatic. A fost bataie mare pe cheile lui Range Rover. Chestia e ca cineva trebuie sa conducasi Lambo-ul. Trebuie sa aflam daca tractiunea integrala chiar iti permite sa folosesti o masina ca asta intr-un mediu suficient de extrem incat sa jeneze un ren. Ce ar putea sa mearga prost?

Ma indrept catre Lamborghini cu un aer increzator, alunec pe un petic de gheata si dau cu fata de portiera ridicata, spargandu-mi nasul in portierasi aterizand cu picioarele raschirate. Ma uit in sus si-l vad pe cel care ne-a adus Lamborghini-ul privindu-ma cu o expresie care amesteca fascinatia cu groaza. "M-a facut bortiera! Ezte deztul de lunecoz!" exclam, articuland ca un cretin. Nimeni nu misca. Ma ridic cu grija, in timp ce soferul se intreaba de ce l-ar lasa cineva pe Mr. Bean sa conduca un hipercar de 292.000 de euro pe ceea ce pare a fi un traseu de bob creat de un sadic.

Accesul in masina implica obisnuita glisare in scaun, cu fundul inainte, urmat de picioare, dar care a fost cumva ingreunata de echipamentul voluminos. Pentru o clipa, sunt ingrijorat de gandul ca nu voi putea simti pedalele incaltat in ghetele mele ridicole, dar apoi realizez ca e asa de frig, incat oricum nu-mi simt picioarele, deci ma pot linisti. Odata intrat, se aplica directiva Lamborghini: stai intr-o pozitie joasasi relativ la orizontala, ca intins pe varful unei sageti. Vizibilitatea este acceptabila, dar sa te uiti in retrovizoare e cam degeaba; aripioarele din sticla care acopera motorul sunt inghetate, cu toate ca acum emana aburi, pe masura ce motorul se incalzeste. Retrovizoarea este practic un detaliu pitoresc, dar lipsit de orice utilitate. Navigatia ciripeste si observ ca are setata ca destinatie Sant’Agata, Italia. Nu suntem in Italia, iar eu sunt un pic speriat.

Prima sarcina este sa ajung pe drum si ma astept macar la un strop de dramatism. Dar LP700-4 pur si simplu se furiseaza usor afara. Tratarea acceleratiei ca si cand ar fi tragaciul unei arbalete atintite spre boasele mele a ajutat, dar tot sunt surprins. In definitiv, un Lamborghini in zapada este ceva neobisnuit si incitant, dar si un pic intimidant. Aici, aderenta este mai importanta decat puterea, dar maindoiesc ca V12-le de 6,5 litri inghesuit in mijlocul lui Aventador si-a lasat acasa vreunul dintre cei 700 de cai sau 689 Newtoni-metru. Toti se holbeaza. Iar Aventador arata ca si cum n-are ce cauta aici; e ca un cocktail printre ceaiuri.

Avem un mic avantaj fata de alti soferi de hipercaruri, totusi. Aventador e incaltat cu pneuri de iarna. Nici nu stiam ca exista Pirelli Sotto Zero de 335/30 20. Cele din fata sunt putin mai mici, au 255/35 19, dar chiar si astea sunt destul de mari. Ca saintelegi mai bine – pneurile de pe spate au 335 de milimetri latime, iar revista pe care o tii tu in mana are, pe latura lunga, 285 mm. Cererile pentru astfel de pneuri sunt destul de rare: nu sunt prea multi posesori de hipercar care sa hoinareasca pe o vreme ca asta. Urmatorii kilometri demonstreazasi de ce. O fi avand Aventador tractiune pe toate rotile si pneuri de iarna, dar sistemul pe care il foloseste se numeste Haldex IV si nu e similar cu 4x4-urile noduroase si ultramecanice de pe masini ca Defender. Practic, in cazul lui Lambo, este setat mai degraba sa ajute condusul de performanta, decat sa faca ordine pe suprafete ultralunecoase.

In timp ce sunt fortat saimping fundul masinii intr-un mal de zapada ca sa-l repozitionez, intr-o coborare, imi amintesc ca Aventador este o sportiva cu tractiune preponderent pe spate (80t pe puntea spate la acceleratii puternice) cu un cuplaj cu patinare limitata aliniat cu cardanul, controland aportul de cuplu pe punti. Prea mult derapaj pe spate, si va permite mai mult cuplu de ajutor pe fata, dar nu e facut cu gandul la taratul prin zapada. Sistemul incorporeazasi un eLSD, sau diferential electronic cu patinare limitata, pentru ca puterea sa fie transferata de-a lungul puntii atunci cand intr-o parte se pierde aderenta, asta insemnand – teoretic – ca 85t din puterea disponibila poate fi aruncata la o singura roata. Valoarea teoriei insa tinde spre zero atunci cand, fara a accelera, ma pravalesc pe o panta acoperita cu zapada, cu spatele masinii incercand frenetic sa depaseasca fata.

Ajungem pe lacul inghetat neavariati si jur ca lumea poate auzi cum mi se desclesteaza fesele. Aici avem parte de gheata, dar si de mult spatiu. Ca o capa rosie pentru un taur oranj. Pentru "testare", ma lansez intr-o serie de drifturi enorme. Aventador vibreaza prin pedale si volan, imprastiind fiecare creasta de gheatasi emanand o sfidare V12 care rasunain intreaga vale. E copilaresc, fara sens, zgomotos si antisocial. Dar este, de asemenea, sublim. Raiul chiar exista pe Pamant si miroase a benzina Super nearsa. %i e din ce in ce mai bine: circuitul tocmai s-a deschis.
Adevarul? Aventador se simte ca avand tractiune spate panain ultimul moment. Pe strada, daca nu circuli cu viteza ilegala sau nu ploua cu galeata, te vei chinui sa-i intrezaresti subtilitatile trenului de rulare AWD. Dar aici, pe gheata, sistemul devine transparent. %tiu asta, pentru ca pe lac am reusit sa duc treapta a treia panain 6500 rpm, bracand pana la refuz. Vitezometrul indica 180 km/h. Pentru unii, asa ar incepe descrierea epica a eroismului la volan, dar suntem pe gheata. De fapt, am doar 56 km/h.

Drifturile astea nu sunt neaparat complet lipsite de consecinte, dar sansele de a crea o avarie fatala sunt diminuate pana la irelevanta. Ai putea sa rupi cateva bucatele, dar este improbabil sa transformi caroseria din carbon a lui Aventador intr-un sicriu poligonal. Asta te tenteaza sa fortezi un pic mai tare si sa explorezi limitele lui LP700-4 ceva mai constiincios, facand chestii pe care niciodata, dar niciodata, nu ai indrazni sa le faci, nici macar pe un circuit de curse.

Revenind – treapta a treia a cutiei ISR din cele sapte existente, ESP decuplat, modul Corsa. O impunsatura rapida a acceleratiei si Lambo se pune de-a latul si asa ramane – facand un zgomot de leu care rage intr-o perna – aparent fara vreun ajutor de pe puntea fata. Dar mai accelereaza putin si botul va fi adus inapoi pe traiect fix cand crezi ca l-ai pierdut de tot. Trebuie doar sa ai incredere si sa nu renunti. Masa de 1.575 kg arunca spatele in directia opusasi te rogi pentru o cursa scurta de bracare, distributia fata/spate de 43/57 accelerand procesul si necesitand miscari ale mainilor cum numai in filmele cu Bruce Lee vezi. Ceea ce inseamna ca trebuie sa te bazezi pe anticipare ca saindrepti masina in directia dorita. %i pe ritm. Acum, eu am ritm, dar este ritmul unui urs dement tinut intr-o cusca de un metru patrat dintr-un zoo taivanez. Asa ca tind sa ma folosesc de bancurile de zapada pentru a-i alinia spatele lui Aventador. Este o imagine foarte impresionanta, daca, probabil, nu faci parte din departamentul de PR Lamborghini.

Asadar, ce am invatat? Ca Aventador LP700-4 se poate descurca in conditii in care un hipercar cu tractiune spate s-ar zbate. Ca emana dramatism, oriunde s-ar duce. Ca, indiferent unde l-ai conduce, nu ai avea suficient spatiu pentru a-i forta limitele. Si ca, prin simpla sa existenta, intreaga lume este acum un loc mai bun.
Misiune indeplinita, Lamborghini. Misiune indeplinita.