Prietenia cu arcul

Cu siguranţă vă amintiţi de copilărie, de perioada aceea în care vă confecţionaţi din crengi de alun un arc şi încercaţi să faceţi ordine printre cei mari, precum Robin Hood. Ei bine, trebuie să ştiţi că aţi fost infractor şi pasibil de dosar penal.

O manifestare oarecum ieşită din comun a avut loc pe Stadionul Olimpia la sfârşitul lunii mai. Cei doritori să încerce o experienţă nouă, copii, adulţi, indiferent de vârstă şi sex, au fost invitaţi să practice pentru o zi un sport nobil. Au avut sau nu echipament, aceştia au primit un arc adaptat nevoilor lor. Surprinzător pentru cei prezenţi a fost faptul că de la cel mai mic la cel mai mare au primit câte un premiu şi o diplomă de participare. Oare câţi dintre noi ştiu în ce constă fascinaţia artei de a trage cu arcul? În unele culturi, arcaşii reuşesc după ani îndelungaţi de eforturi să atingă perfecţiunea, să dea uitării toate eforturile conştiente, astfel ca lovitura de săgeată, perfectă, să poată porni în mod spontan. Acela care stăpâneşte secretul artei tirului cu arcul descoperă şi taina artei de a trăi. Am stat de vorbă cu unul dintre producătorii evenimentului, Dan Popa, şi am aflat astfel că "România şi Serbia sunt singurele ţări din lume în care arcurile de tir sportiv şi agrement sunt încadrate de lege ca arme neletale. Legea 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor conţine numeroase imperfecţiuni, dar această încadrare este cea mai mare nedreptate făcută acestui sport olimpic. Încă de la început, în lege, definiţia armei este vagă şi generală: «Orice dispozitiv care lansează un proiectil». Importul, depozitarea, manipularea şi comercializarea arcurilor şi săgeţilor se supun în mare proporţie ace­loraşi reguli, foarte stricte, care există şi pentru armele de foc. Posesorul unui arc trebuie să aibă 18 ani, să înregistreze la Poliţie intenţia de a achiziţiona un arc şi apoi să-l înregistreze la Poliţie. Arcul trebuie să aibă serie. Nu există nici o diferenţiere legată de pu­terea sau de orice alte performanţe ale arcului. La fel ca şi în cazul armelor de vânătoare, accizele pentru arcuri considerate arme sunt de 100%, acest fapt dublând preţul echipamentelor în România. În aceste condiţii, procurarea unui arc de agrement şi tir sportiv devine un adevărat coşmar. Practicarea tirului cu arcul se poate face doar în poligoane auto­rizate de Poliţie, după aceleaşi reguli cu care se practică tirul cu armă de foc. În toată lumea, competiţiile se organizează pe terenuri de tir cu arcul. Mai nou, finalele campionatelor europene şi mondiale se desfăşoară, pentru a face o bună reclamă sportului, în parcuri publice, pe plaje sau chiar în centrul oraşului organizator cu sprijinul autorităţilor. În acest moment este foarte probabil să nu există nimeni în România care să posede un arc şi să practice tirul cu arcul respectând toate prevederile legale. Din 2004, legislaţia privind armele s-a înăsprit ca urmare a escaladării violenţei în societatea românească. Arcul a fost folosit ca armă în trecut până la apariţia puştii, dar în zilele noastre nu mai are această întrebuinţare dintr-un motiv simplu: nu este practic. Şi, dacă acesta nu este un argument, atunci statisticile sunt cu si­guranţă un argument: nu există antecedente înre­gistrate de agresiuni cu arcul, deşi există foarte multe arcuri în România.

De o vreme există un interes crescut al publicului în ţara noastră pentru acest sport, foarte mulţi renunţă din cauza reglementărilor şi permanentului pericol de a fi în afara legii. Mulţi sportivi din Transilvania care doresc să tragă cu arcul se deplasează în Ungaria, se înscriu la cluburile respective, în loc să se înscrie la un club din România. Poate că ar fi mai bine dacă s-ar emite o hotărâre legislativă care să scoată în mod explicit arcurile din categoria armelor neletale şi de orice fel. Arcurile trebuie să fie considerate echipament sportiv şi de agrement, iar reglementarea practicării tirului cu arcul să fie făcută de federaţia sportivă de resort (Federaţia Română de Tir cu Arcul) şi Ministerul Sportului, şi nu de Poliţie şi Ministerul de Interne", a încheiat Dan Popa.