Primavara UE - De ziua bunicutei

Anul asta a venit primavara mai devreme. Nici iarna nu mai e ce-a fost. Dar bine ca nu mai e. Pentru ca nici presedintele nostru, nici premierul, nu mai pot sa schieze! Nici ei nu mai sunt ce-au fost. Am intrat intr-o mare UE pe o vreme tocmai buna de betie. Si, ca de obicei, ne-am conformat.

Ne-am imbatat si am petrecut pana ce unii dintre noi au ajuns la spital in coma. Deh, asa suntem noi, hamsterii carpato-danubiano-pontici! In UE e cald. Poate si incalzirea globala ni se trage tot de la aderare. Oricum, ne pregatim sa vedem lumea cu alti ochi. Ni se ofera o noua perspectiva. Vom avea salarii mai mari. Pentru demnitari. Doar pentru ei, deoarece sunt cei mai importanti dintre noi si trebuie sa fie stimulati. Altfel se simt stanjeniti si nu mai pot lua deciziile potrivite! Si ce-am face noi fara ei? Nu putem trai fara demnitari, asa cum n-am putea concepe viata fara bunicuta noastra! Noi, eurohamsterii, asa cum ne numim de la 1 ianuarie, am ramas cu ceva foarte important, care ne aduce aminte de vremurile nu demult apuse. Mai mult sau mai putin apuse, pentru ca, daca iarna nu mai e ce-a fost, politica ramane constanta. Cu oamenii ei cu tot. Acest ceva, care functioneaza ca un cordon ombilical vesnic prezent, este bunicuta noastra, a tuturor. Ea este foarte batrana si carismatica. Zambeste atat de frumos, incat nu ne putem abtine sa nu o iubim fara discernamant. In tinerete i se spunea Lelita Ioana. Dar nici ea nu mai e ce-a fost… Cu toate astea, am sarbatorit-o la 8 ianuarie, pentru ca tot ea, ca o coincidenta, marcheaza sfarsitul Sarbatorilor de iarna. Si al vremurilor de betie. La multi ani, bunicuta! Ce bine ca esti! Ce mirare ca mai suntem!