Reţeta de suflet

Pentru a nu ştiu câta oară hălăduiesc prin Munţii Buzăului. Mă farmecă locul, mă cuceresc oamenii, mă ispitesc bucatele. La Chiojdu, în miezul acestei veri, am întâlnit-o pe profesoara Luiza Negoiţă şi am descoperit în ea o cercetătoare atentă a fenomenului gastronomic local.

Şi pentru că nimic din ceea ce aflu nu pot ţine pentru mine, vă împărtăşesc şi dv. din tainele şi poveştile locului. O mâncare specifică Muntelui Siriu este berbecul la lut. Vara, în iulie-august, după instalarea stânii, când făceau şi primul caş, păstorii tăiau un berbecuţ care era mai gras, îl curăţau, îl lăsau în blana lui, săpau o groapă mare în care făceau foc cu jar. Berbecul era umplut cu legume la îndemână şi mirodenii, se închidea, cu blana pe el şi se îngropa în jar. După câteva ore se încerca dacă pielea se rumeneşte foarte bine, atunci când blana se topea. Se scotea din jar şi se porţiona. Turta era o pâine care se cocea în cuptor sau pe jar, făcută din aluat mai puţin dospit. Încet, încet, Luiza mă obişnuieşte cu regionalismele gastronomice chiojdene: "Lubenele cu lapte - lubene însemnând de fapt dovleac - se face la noi de când mă ştiu. Se alege un lubene foarte galben şi se curaţă de coajă. Se taie în cuburi, se fierbe puţin ca să nu se fărâme, după aceea, separat, într-o oală se înăbuşă o ceapă şi se pun câţiva ardei şi gogoşari care înainte au fost copţi pe plită. Se toarnă laptele acrit,  se amestecă încontinuu şi se toarnă lubenele la sfârşit. Nu se pun alte mirodenii decât floare de mărar. Când venea toamna, bunica mea făcea ceva mai special: o ciorbă cu prune lojnite, adică afumate.  Să ştiţi că este o diferenţă între prunele coapte în uscător şi cele lojnite. Acestea din urmă se culegeau când erau coapte şi se puneau pe lojniţă şi dedesubt se făcea foc. Se găteau cu orez, cu carne, cu ceapă.  Ciorbă de prune... E un pic dulce, dar se atenuează prin fierbere. Şi tot ca un specific, la noi ciorba de varză se mai face... cu lapte acru".

Nevoia de trecut
Specifice zonei Chiojdu sunt buruienile coapte, o mâncare tradiţională foarte veche, care s-a păstrat în toate familiile locului. Nu e casă în care să nu se gătească mâncarea asta. "Buruienile" sunt de fapt toate zarzavaturile care apar primăvara în grădina omului. Turta pe plită este iarăşi un preparat local. Aluatul se frământă în copăiţa de lemn. Pe vremuri, se pregătea dospind aluatul cu spumă de prune - spuma aceea care dădea pe dinafară, când fermenta borhotul din care urma să se pregătească ţuica. Apa se păstra în cofe şi se bea din cofiţe. Iar azi, chiar dacă apa curge la robinet şi se bea din cană de ceramică, bătrânii au grijă să-i înveţe pe cei mici toate cuvintele, toate reţetele, toate secretele şi legendele satului lui. (Şi) despre acestea toate veţi citi în paginile care urmează.