Miercurea Cenusii

In prima zi a Martisorului, crestinii romano-catolici au intrat in Postul Mare. Urmasii lui Cristos au mers la biserica si au fost binecuvantati de preoti.

Postul Mare este prin excelenta un timp de pocainta si de reinnoire a vietii, de rugaciune si de asteptare rabdatoare, ca pregatire pentru celebrarea Invierii Domnului. In Miercurea Cenusii, in bisericile romano-catolice se celebreaza un ritual special de binecuvantare a cenusii, care apoi este presarata pe fruntea credinciosilor ca semn al pocaintei. "Ritul auster, dar sugestiv, al impunerii cenusii peste capetele credinciosilor ne introduce in atmosfera speciala a acestei perioade: convertire, post si pocainta", ne invata parintele Fabian Mariut din cadrul Arhidiecezei Romano-Catolice din Bucuresti. Cele 40 de zile ale postului sunt structurate conform cu tipologia biblica a numarului 40. El simbolizeaza cele 40 de zile petrecute de profetul Moise pe Muntele Sinai, cei 40 de ani petrecuti de poporul ales in pustiu, cele 40 de zile de post ale Mantuitorului din pustiu, inainte de inceperea vietii sale publice. "Ne gasim astfel in fata unei scheme fixe care caracterizeaza pregatirea omului la intalnirea cu divinul, in cazul nostru intampinarea evenimentului central al mantuirii: Sfintele Pasti, adica patima, moartea si invierea Domnului nostru Isus Cristos, celebrat anul acesta la 16 aprilie", continua Pr. Mariut.

DEZLEGARE. Impunerea cenusii de catre preot, in semn de pocainta, este insotita de cuvintele: "Convertiti-va si credeti in Evanghelie". "Convertirea devine marea chemare pe care credinciosul o aude deseori repetata de-a lungul intregului Post Mare. Fapt personal, dar in acelasi timp comunitar, convertirea inseamna schimbarea vietii. Caile prin care ea se infaptuieste sunt postul, pomana si rugaciunea", explica parintele. "Postul ne ajuta sa instauram un raport just cu propria persoana, ca nimeni si nimic sa nu ne robeasca. E un semn de disponibilitate de a asculta Cuvantul lui Dumnezeu. E un semn de solidaritate, deoarece renuntarea la ceva nu poate fi un scop in sine, dar motiv pentru a darui. A se priva de ceva pentru a-l darui altora inseamna sa te pui in situatia celui care se afla in nevoie, creand astfel o impartasire adevarata." Parintele crede ca pomana este un mod de a deveni responsabili fata de nevoia celuilalt: "Nu se rezuma nicidecum la a da saracilor un banut din cand in cand. Este mult mai mult. Este o atitudine de daruire din propriile bunuri, din propriul timp, din propriile puteri", conchide Pr. Mariut.

CALE. Rugaciunea ne ajuta sa consolidam legatura noastra cu Dumnezeu. Prin ea, privirea noastra se indreapta mereu spre Dumnezeu. Una dintre practicile de pietate mult indragite de credinciosii catolici este "Calea crucii". Personal sau comunitar, acasa sau in biserica, enoriasilor li se propune spre meditare evenimentele care s-au succedat de la arestarea lui Isus pana la moartea sa pe cruce. Fiecare etapa din "Calea crucii", numita statiune, este insotita si de o icoana, care surprinde un determinat moment din viata Mantuitorului. Accentul cade pe patimirea sa pentru pacatele noastre. Scopul amintirii si meditarii acestor episoade biblice este de a trezi o cainta profunda, lepadarea de pacate si inceperea unei vieti noi.

TRADITIE. Satele catolice din Moldova au fost surprinse in toate ipostazele vietii in cartea "Catolicii din Moldova. Universul culturii Populare", de Ion H. Ciubotaru, aparuta la Editura Presa Buna. Un capitol este dedicat obiceiurilor care tin de Lasatul Secului de Postul Mare. Manifestarea incepe intr-o zi de duminica si se incheie marti seara, la miezul noptii, atunci cand clopotele bisericilor vestesc intruparea petrecerilor de tot felul si, mai ales, a ospetelor imbelsugate, cu cele mai imbietoare mancaruri si bauturi, numite "de frupt" sau "de dulce". "Tineretul, ca si cei mai inaintati in varsta, vazand ca s-a apropiat Postul Mare, in decursul caruia trebuie sa se abtie de la orisice petrecere si desfatare..., cauta ca sa faca joc, sa manance tot felul de bucate si sa petreaca, cat se poate de bine." Marti, petrecerile capatau o amploare fara precedent. Sta marturie si faptul ca in momentul in care manifestarile folclorice de acest gen s-au restrans, "Martea grasa" le-a cumulat pe toate. Dupa cum indica si numele pe care il poarta, aceasta zi era ultima in care se faceau excese alimentare si bahice, ca si petreceri de tot felul. Vatafii, calfele ori caimacanii, cum erau numiti cei doi sau patru flacai, alesi de obstea confratilor pentru a organiza "Jocul" de la "Lasatul Secului", angajau muzica cea mai indragita si pregateau locurile de desfasurare a petrecerii. In functie de starea vremii, acestea puteau fi "medeanul" satului, "tapsanul" de langa biserica, "sura" sau casa unui gospodar, carciuma care oferea cele mai bune conditii. Petrecerile erau cunoscute sub denumiri ca "Hora celor mari", "Hora flacailor", "Hora de trei zile", "Jocul tinerilor", "Jocul de la biserica".

INVARTITA. In satele catolicilor, cei mici savarseau adevarate rituri de initiere, in privinta deprinderii si performarii repertoriului coregrafic traditional. Aproape ca nu exista localitate in care sa nu poata fi vazuta si Hora copiilor. Cu varste cuprinse intre 10 si 14 ani, acestia aveau muzica proprie (fluier, titera, vioara si cobza), pe care, nu o data, trebuia sa o angajeze "vataful gloatei", asistat de o ruda apropiata. Potrivit traditiei, la "Lasatul Secului" de "Postul Pastelui", toata lumea trebuia sa se prinda in joc: "Chiar di nu ti tanei di ciilanti, macar si ti-nvarti di douaua-trii ori". De aceea, gospodarii mai in varsta, care nu-si mai aflau locul la "hora" de pe "medeanul" satului, mergeau sa petreaca la o casa dinainte stabilita ori la carciuma: "Ti pregateai cu sotaia, luai o gaini fripti s-o pani, sau un crampoi di mamaligi, mai punei in traisti s-on ulclior cu vin, si ti duceai la pitrecut. Mancai, giucai, cinstei un pahar, mai stai di vorbi cu oaminii, si cam asta iara. Dupa ci ti saturai bini, mai iara obiceiu ca si mananci s-on ou. Zice ci treci postu’ mai repidi. - Ie, cumatr-un ousor,/Si treaci postul usor!".

"Vatafii, calfele ori caimacanii, cum erau numiti cei doi sau patru flacai, alesi de obstea confratilor pentru a organiza «Jocul» de la «Lasatul Secului», angajau muzica cea mai indragita si pregateau locurile de desfasurare a petrecerii. In functie de starea vremii, acestea puteau fi «medeanul» satului, «tapsanul» de langa biserica, «sura» sau casa unui gospodar" din "Catolicii din Moldova"

"Ti pregateai cu sotaia, luai o gaini fripti s-o pani, sau un crampoi di mamaligi, mai pune-i in traisti s-on ulclior cu vin, si ti duceai la pitrecut. Mancai, giucai, cinstei un pahar, mai stai di vorbi cu oaminii, si cam asta iara. Dupa ci ti saturai bini, mai iara obiceiu ca si mananci s-on ou. Zice ci treci postu’ mai repidi. - Ie, cumatr-un ousor,/Si treaci postul usor!" Mihai Chiriches

"Ne gasim astfel in fata unei scheme fixe care caracterizeaza pregatirea omului la intălnirea cu divinul, in cazul nostru intămpinarea evenimentului central al măntuirii: Sfintele Pasti, adica patima, moartea si invierea Domnului nostru Isus Cristos" Parintele Fabian Mariut ZI CU SEMNIFICATII APARTE Pentru catolicii de pretutindeni, cea dintAi zi de post este „Miercurea Cenusii". O zi cu semnificatii aparte, rezervata smereniei si rugaciunii, o zi ce se bucura de aleasa cinstire. Multi dintre credinciosi o celebreaza prin abstinenta totala (post negru), n amintirea vremurilor de demult, cAnd presararea cenusii peste capetele credinciosilor reprezenta un semn de tristete si de reculegere, simbolizAnd lacrimile pocaintei. Este ziua n care nimeni nu lipseste de la biserica, ntrucAt „preotul face o cruce cu cenusa pe fruntea credinciosilor, repetAnd cuvintele anatemei pe care a auzit-o Adam dupa greseala sa: «Memento, homo, quia pulvis es, et in pulverem reverteris!»". Simbolistica biblica a „cenusii" este fara echivoc, subliniind nca o data vremelnicia „trecerii" muritorilor prin lumea cu dor. Pe de alta parte, ea constituie si „o marturie a interdependentei dintre ntruparea acestei forte, odinioara vie, si resturile ei" utilizate acum, prespectiva ce i evidentiaza functia purificatorie. De regula, cenusa folosita de preotii catolici n prima zi a Postului Mare se obtine prin arderea mladitelor de salcie, nmugurite, care au fost sfintite la Duminica Floriilor din anul anterior si apoi pastrate n acest scop. "Postul ne ajuta sa instauram un raport just cu propria persoana, ca nimeni si nimic sa nu ne robeasca. E un semn de disponibilitate de a asculta Cuvăntul lui Dumnezeu. E un semn de solidaritate, deoarece renuntarea la ceva nu poate fi un scop in sine, dar motiv pentru a darui" Parintele Fabian Mariut

RESTURILE DE LA OSPÃ...T Renuntarea la ultimul aliment consumat n noaptea dinspre „Miercurea Cenusii" nsemna, implicit, abandonarea totala a bucatelor „de frupt" sau „de dulce" pe tot parcursul postului care urma. O problema ce se ridica n fata credinciosilor care posteau era si aceea privitoare la mAncarurile ramase dupa expirarea timpului afectat pentru consumarea acestora. Cel mai adesea erau date de pomana semenilor foarte saraci ori drumetilor straini, fara ca acestia sa multumeasca n vreun fel pentru darul facut. Erau singurele pomeni ce „nu se dadeau n numele lui Dumnezeu". ZIUA IN CARE CREDINCIOSII ISI DESCHID SUFLETELE „Miercurea Cenusii" era ziua n care oamenii trebuiau sa fie pregatiti pentru nceperea postului. Femeile se sculau dis-de-dimineata si spalau cu cenusa toate vasele n care fusesera bucate prohibite acum, precum si tacAmurile folosite pAna n seara precedenta. Operatiunea trebuia terminata pAna nainte de nceperea Liturghiei de dimineata. In Miercurea Cenusii se organiza o petrecere mica, dupa-amiaza, rezervata femeilor, la cArciuma. Se spune ca gustul si mirosul mAncarurilor de frupt nu dispareau „dac nu-si clateau gura cu un pahar di rachiu". Si pentru a nu fi suspectate de consateni ca se duc la cArciuma cu alte gAnduri, femeile si luau de acasa si furca de tors. De aici si strigaturile satirice de tipul „Trei fire pe fu n-am pus,/Trei sticle pe gAt s-au dus!" sau „Furca toarce-ntr-un ungheri/S eu beu de-alaltaieri!". Potrivit traditiei, prezenta gospodinelor la cArciuma n ziua respectiva avea rostul de a stimula cresterea „cAnepii" si, mai ales, de a feri aceasta planta de toate inconvenientele care s-ar putea abatea asupra ei. Ultimele picaturi din pahar trebuiau aruncate n tavan, pentru a creste mare cAnepa. FRATII DIN TRANSILVANIA Timp de trei zile, din „Lunea Trandafirului" pAna n „Miercurea Cenusii", catolicii din Transilvania nca pastreaza traditia Farsangului. Obicei mprumutat din vestul Europei, Farsangul este de fapt un carnaval de iarna. Sasii au obiceiul sa arunce pe holda cenusa pastrata dupa ce ardeau, de Craciun, buturugi mari. Legatura dintre carnaval si cenusa tine de un areal european de practici rituale agrare de purificare nainte de lasatul postului. Prin cenusa aruncata se purifica glia pentru atragerea belsugului, iar prin carnaval se curata comunitatea.