Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pre boala. O stare intermediara, a carei recunoastere ar putea face mai usoara prevenirea sau tratarea unei boli? Si daca da, este acest lucru un fapt cert, cu valoare practica, un argument pur stiintific sau doar o conventie? Ei bine, uneori este asa! Exista oameni care sunt sanatosi, altii care par sanatosi, altii care se prefac sanatosi, ignorand anumite simptome, uneori vagi, alteori precise. Exista insa si notiunea, din ce in ce mai semnificativa in lumea medicala, de pre boala. In acest caz nu este vorba de debutul unei maladii, de un stadiu incipient, precoce al acesteia, nici de o predispozitie innascuta, ci de anumite manifestari, uneori vizibile la un control medical de specialitate, alteori depistate numai prin anumite analize si teste, care indica faptul ca exista mari sanse ca, intr-un interval de timp variabil, persoana in cauza sa dezvolte o anumita maladie periculoasa: diabet, hipertensiune arteriala, diferite forme de cancer. Aceste modificari nu sunt destul de marcante, astfel incat sa se incadreze intr-un stadiu clasificabil al respectivei afectiuni, dar individul in cauza, desi nu este propriu-zis bolnav, nu poate fi considerat pe deplin sanatos sau in afara pericolului. Este vorba deci de un avertisment, care poate nu se va materializa, dar care nu trebuie in nici un caz ignorat! Situatia persoanei in cauza este, desigur, ambigua si uneori frustranta. Persoana nu prezinta simptome de boala, medicii nu o declara bolnava si de multe ori (dar nu intotdeauna) nu primeste tratament. Insa pe de alta parte, acesteia i se cer niste eforturi considerabile: reechilibrarea stilului de viata (lucru care in sine este intotdeauna binevenit), a face investigatii mai frecvente si, uneori, mai costisitoare, ori interventii prin care sa impiedice aparitia unei ipotetice boli. Pe de alta parte, in ciuda gandurilor negre si a neplacerilor produse, situatia este una favorabila, pentru ca odata depistate aceste modificari acestei persoane i se ofera o sansa nesperata: de a preveni apartia respectivei maladii. Si nu este vorba de orice boli, ci de unele dintre cele mai periculoase si necrutatoare.
Prehipertensiunea arteriala
Prehipertensiunea arteriala este exemplul clasic in acest sens. Insasi definitia hipertensiunii arteriale, acest ucigas tacut, probabil cea mai frecventa si periculoasa maladie a lumii contemporane, generatoare de complicatii si ea insasi un factor de risc pentru numeroase maladii, s-a schimbat esential in ultimul deceniu. Astfel, valori considerate cu cativa ani in urma normale, ca 140/80 mm Hg, sunt clasificate mai nou ca apartinand stadiului de prehipertensiune arteriala. Aceasta este o stare nu tocmai lipsita de riscuri pentru sanatate, pentru ca s-a constatat ca prehipertensiunea mareste riscul aparitiei hipertensiunii arteriale si a complicatiilor acesteia. Desi exista fireste si posibilitatea ca hipertensiunea arteriala sa se instaleze direct, fara existenta stadiului intermediar de prehipertensiune. Sintetizand, valorile cuprinse intre 120 si 139 mmHg maxima si intre 80 si 89 mm Hg minima sunt considerate ca prehipertensiune valorile de 140-159 mm Hg maxima si 90-99 mm Hg minima, ca hipertensiune arteriala stadiul I, iar de la 160/100 mm Hg incepe hipertensiunea arteriala stadiul II. Valorile normale spre care trebuie sa tindem sunt sub 120/80 mm Hg, adica in jur de 115/75 mm Hg.
In SUA, aproximativ 59 milioane de persoane prezinta prehipertensiune arteriala, prin valori masurate repetat, iar jumatate dintre persoanele de peste 18 ani prezinta prehipertensiune sau hipertensiune arteriala. Nu se cunosc cauzele aparitiei bolii, dar mai multi factori de risc sunt incriminati: dezvoltarea accelerata a aterosclerozei, fumatul, alcoolismul, inaintarea in varsta (prehipertensiunea este mai frecventa la adultii tineri, in ceea ce ii priveste pe cei peste 55 de ani se considera ca 90% dintre ei vor fi diagnosticati cu hipertensiune arteriala intr-un anumit moment al vietii), sexul masculin, obezitatea, sedentarismul, alimentatia bogata in sodiu si saraca in potasiu etc. Unele maladii (endocrine, renale, metabolice, apneea in somn etc.), ca si unele medicamente (incepand cu banalele decongestive sau contraceptivele orale) pot favoriza acest fenomen. Faptul este cu atat mai periculos cu cat nici hipertensiunea arteriala si cu atat mai putin prehipertensiunea arteriala nu prezinta simptome specifice, evidente. Din fericire, hipertensiunea poate fi depistata prin simpla si nedureroasa determinare a tensiunii arteriale. De aceea, incepand de la varsta de 18 ani este important sa va luati macar o data pe an tensiunea arteriala, un motiv in plus ca sa nu il ocoliti pe medicul dumneavoastra de familie. Aceste determinari vor fi, desigur, mai dese pe masura inaintarii in varsta si mai ales daca vi s-a depistat prehipertensiunea arteriala. Daca este posibil, se recomanda monitorizarea tensiunii arteriale acasa, dar asta nu exclude vizitele periodice la medic. Precizarea diagnosticului de prehipertensiune arteriala nu implica inceperea unui tratament medicamentos. In schimb, trebuie adoptate niste masuri simple, care se dovedesc foarte eficiente, pentru un stil de viata sanatos. Este importanta mentinerea greutatii corporale normale, o alimentatie cat mai naturala, fara grasimi saturate si hidrogenate, dulciuri, hrana procesata, dar bogata in legume si fructe proaspete, cereale integrale, peste, carne si lactate slabe. Consumul de sare trebuie redus la 1,5 grame de sodiu zilnic (adica 4 grame de sare, atentie, incluzand si sodiul gasit in mod normal in alimente, nu doar cel adaugat la gatit). De asemenea, nu trebuie neglijat exercitiul fizic (o jumatate de ora de efort fizic moderat pe zi, chiar in cateva etape), dar nici orele de odihna.
Prediabetul
Prediabetul este conditia in care glicemia este marita, dar nu atat de mult incat sa se incadreze in diabetul zaharat propriu-zis. Totusi, diagnosticarea acestei stari este importanta din mai multe puncte de vedere. Astfel, s-a constatat ca inca din acest stadiu demareaza periculoasele complicatii cardiovasculare diabetice, o persoana cu prediabet avand de 1,5 ori mai multe riscuri sa dezvolte complicatii cardiovasculare decat una sanatoasa. Bolnavul cu diabet are un risc de 2-4 ori mai mare in acest sens. Statisticile sunt dramatice. In SUA, exista 57 milioane de adulti peste 20 de ani care au prediabet. Dintre acestia, anual, 11% trec in stadiul de diabet zaharat, dupa o perioada de evolutie ca prediabet de circa trei ani. Prediabetul nu prezinta nici un fel de simptome (ca de altfel foarte des si diabetul zaharat), dar poate fi depistat printr-un test simplu de laborator si anume determinarea glicemiei. Aceasta determinare se face dimineata, pe nemancate, dupa cel putin opt ore de la ultima masa. Valorile normale sunt sub 100 mg/dL. Intre 100 si 125 mg/dL se inscrie prediabetul, iar peste 126 mg/dL diabetul. Testul face parte din analizele curente si este recomandat in special celor care prezinta factori de risc: obezitate, cazuri de diabet in familie, femei care au prezentat diabet gestational, au nascut copii are au avut peste 4 kilograme la nastere sau care prezinta sindromul de ovar polichistic, persoane care au dislipidemii sau hipertensiune arteriala etc. Nici in cazul prediabetului nu se initiaza (decat in situatii atent selectate de medic) tratamentul medicamentos. In schimb trebuie acordata o atentie deosebita modificarii stilului de viata: obtinerea si mentinerea unei greutati corporale normale, regim alimentar sarac in grasimi saturate si cu un numar controlat de calorii si hidrocarbonati, cu un aport suficient de fibre. Regimul cuprinde carne slaba, lactate, vegetale si cereale integrale, precum si hidratare suficienta. Exercitiul fizic este foarte important si el trebuie practicat zilnic: cate 30-60 de minute. De asemenea, trebuie evitat stresul si respectate orele de odihna. Un studiu recent a aratat ca persoanele care dorm frecvent mai putin de cinci ore jumatate pe noapte sunt mai expuse riscului de diabet.
Modificari precanceroase
Cancerul de piele poate fi anuntat, uneori, de modificari precanceroase. Cea mai cunoscuta dintre ele este keratoza actinica. Aceasta leziune apare ca urmare a efectului cumulat al razelor soarelui, timp de mai multi ani la rand. Se manifesta prin aparitia unor placi ingrosate ale pielii, de culoare rosie, cu scuame sau cruste, uneori pruriginoase (produc mancarimi). Apare mai ales la persoanele cu pielea deschisa la culoare, in special pe fata, buze, pielea capului, ureche, dosul mainii, antebrate, brate, partea superioara a toracelui. O parte din aceste keratoze (dupa unele statistici pana la 5%-10%) pot evolua spre carcinom scuamos, o forma de cancer al pielii, iar peste jumatate dintre aceste cancere au la origine o astfel de keratoza netratata. Din pacate, nu se poate spune cu siguranta care dintre aceste leziuni vor evolua spre cancer. De aceea, se recomanda tratarea lor, prin aplicarea unor creme sau solutii sau prin diferite proceduri locale. Nevii displazici (atipici) pot evolua uneori spre melanom, o alta forma de cancer de piele. Acestia sunt de culoare inchisa, cu margine neregulata, de dimensiuni mari, asimetrici si cu mai multe culori in interiorul lor sau cu zone de sangerare. In principiu, orice nev (alunita) care isi modifica aspectul in mod evident si in timp scurt trebuie investigat de un medic dermatolog.
Testul Babes-Papanicolau
Colul uterin poate fi si el sediul unor modificari displazice, precanceroase care, din fericire, pot fi depistate printr-un examen simplu si anume testul Babes-Papanicolau. Cel mai important factor de risc este infectia cu HPV, o infectie foarte frecventa, transmisa pe cale sexuala. Tulpinile 16 si 18 sunt implicate in geneza cancerului cervical si a displaziilor severe, iar tulpinile 6 si 11 sunt legate de aparitia displaziilor usoare si producerea vegetatiilor veneriene (condilomatozei genitale). Se considera ca 75% dintre femeile active sexual sufera o astfel de infectie la un moment dat. De cele mai multe ori infectiile se rezolva pe cale naturala, fara a lasa urmari. Alteori, ele pot fi persistente, determinand displazii, care pot fi usoare, moderate sau severe. Pentru depistarea lor este important ca fiecare femeie sa faca testul Papanicolau, prima data la trei ani dupa inceperea vietii sexuale, dar nu mai tarziu de 21 de ani, dupa care, daca nu exista alte recomandari, se va face anual. Daca se depisteaza o displazie, medicul va recomanda si alte teste: colposcopie, biopsie de col uterin, teste pentru identificarea tulpinilor HPV. Tratamentul depinde de severitatea displaziei. In formele usoare, tratamentul este temporizat, cu urmarirea evolutiei leziunii. In cazurile severe se recurge la indepartarea leziunii prin crioterapie, electrocauterizare, chirurgie laser sau clasica.
Si la nivelul colonului pot fi depistate modificari, care pot evolua ulterior spre cancer. In primul rand este vorba despre polipi, care pot fi pedunculati (adica sunt legati de peretele intestinal printr-o prelungire, ca o tulpina) sau pot creste direct pe perete (se numesc sesili). Exista si alte tipuri de leziuni, nepolipoase, adica plate, usor ridicate sau chiar adancite in peretele colonului. Formatiunile pot fi asimptomatice sau pot determina ocazional sangerari. In schimb, acestea pot fi depistate usor, iar uneori si indepartate, cu ocazia unei colonoscopii sau rectosigmoidoscopii. De aceea, dupa varsta de 50 de ani, este importanta o astfel de investigatie, care va fi repetata dupa zece ani (colonoscopie) sau la cinci ani.
ROL ESENTIAL. Pre boala (sau predisease in limba engleza) nu este o notine tocmai noua. Ea a ajuns in centrul atentiei o data cu descoperirea a numeroase boli sau a conditiei precanceroase ale caror tratamente prompte impiedica instalarea ulterioara a cancerului (de exemplu, gastrita atrofica si cancerul gastric, esofagita Barrett si cancerul esofagian, displaziile de col uterin sau uter si tumorile maligne respective, carcinomul ductal in situ si cancerul de san, polipii de pe intestinul gros si cancerul de colon etc.). Alteori, notiunea de pre boala este rezultatul unui nou mod de a aborda o maladie, al redimensionarii efectelor sale asupra organismului, cum este cazul prediabetului si prehipertensiunii arteriale. Oricum, importanta fenomenului este evidenta si subliniaza rolul esential, desi uneori minimalizat, al controalelor periodice la medicul de familie, inca de la varste tinere, al analizelor medicale periodice si screening-urilor pentru mentinerea unei stari optime de sanatate.
