Tuberculoza, la timpul prezent

24 martie, Ziua Mondială a Tuberculozei, e marcată în acest an, printr-o campanie ce subliniază necesitatea inovaţiei în domeniul cercetării ştiinţifice şi îngrijirii practice în acest domeniu. Pentru că tuberculoza, departe de a fi o boală a trecutului, este cât se poate de prezentă şi de periculoasă şi în zilele noastre. Astfel, aproape o treime din populaţia lumii, adică 1,8 miliarde de oameni, este infectată cu acest bacil, făcând tuberculoza cea mai răspândită boală transmisibilă şi, în acelaşi timp, cu cea mai mare mortalitate asociată. În fiecare an se înregistrează  nouă milioane de cazuri noi şi două milioane de decese, deşi datele sunt probabil incomplete.

În ţările dezvoltate, incidenţa bolii a scăzut foarte mult datorită îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă şi a unei asistenţe medicale eficiente. Astfel, în SUA există 4-5 cazuri /100.000 de locuitori, ceea ce a făcut să se renunţe de multă vreme la vaccinarea specifică. Totuşi, boala ridică şi acolo probleme legate în primul rând de numărul mare de persoane infectate cu HIV, care dezvoltă mai uşor boala, şi a fenomenului de rezistenţă la medicamente, proces răspândit în întreaga lume. La noi în ţară, incidenţa este mult mai mare, în anul 2008 ea ajungând la 108 cazuri/100.000 de locuitori.  Paradoxul: tuberculoza e o maladie ce poate fi prevenită şi, mai ales, perfect curabilă. Există numeroase medicamente, numite tuberculostatice, care tratează cu succes boala, cu condiţia ca schema de tratament, desfăşurată într-adevăr pe o durată mai mare, să fie respectată. Tratamentul, investigaţiile şi monito­rizarea bolnavilor sunt gratuite. La aceste măsuri, se adaugă şi vaccinarea obligatorie, practicată din primele zile de viaţă. Dar cu toate aceste eforturi numărul bolnavilor rămâne ridicat.

Transmiterea bolii se face prin mici picături încărcate cu bacili, pe care bolnavul le elimină atunci când respiră, tuşeşte, strănută, vorbeşte. Picăturile se menţin în aer mai multe ore. Sunt persoane cu forma activă a bolii, la care microbii sunt prezenţi în spută. Din păcate, pericolul nu este reprezentat de bolnavii depistaţi, care sunt izolaţi în spital până devin negativi, de regulă după două-trei săptâmâni de tratament, ci de persoanele care nu ştiu că sunt bolnave şi pot răspândi boala. Se crede că un bolnav poate infecta aproximativ 10 oameni până când este depistat, de regulă, dintre cei cu care are contacte mai strânse (familie, colegi de muncă, prieteni apropiaţi). Boala se mai poate lua prin consumul de lapte (şi produse derivate) infectat de la vaci bolnave, numărul acestor animale nefiind nici el neglijabil, ceea ce poate determina o localizare digestivă a maladiei.

Nu se ia prin sărut
Tuberculoza nu se poate lua prin sărut, strângere de mână, prin folo­sirea toaletelor publice sau, în comun, a hainelor, cărţilor, prin intermediul obiectelor sau suprafeţelor contaminate, a veselei  sau prin mâncare (cu excepţia produselor lactate amintite anterior). Infectarea cu bacilul tuberculos nu înseamnă însă automat dezvoltarea bolii. De foarte multe ori, sistemul imunitar este capabil să distrugă bacilii. Însă alteori bacilii nu pot fi opriţi şi apare tuberculoza activă, cu simptome manifeste şi posibilitatea răspândirii bolii. În unele cazuri, bacilii nu sunt distruşi, dar organismul reuşeşte să îi izoleze în plămân, în formaţiuni specifice, în care ei rămân în stare latentă, intrând în formă inactivă de boală. În acest caz, nu apar simptome, bolnavul nu este contagios pentru cei din jur, dar, în anumite momente, după luni sau ani de zile, în condiţiile în care imunitatea scade, boala se poate reactiva. Bolnavul cu formă latentă poate fi depistat printr-un test specific cutanat (IDR la tuberculină) şi beneficiază de tratament pentru ca să nu se ajungă la trecerea la forma activă a bolii.

Pulmonară
Tuberculoza pulmonară se manifestă în primul rând prin tuse prelungită, care durează peste trei săptâmâni, cu expectoraţie abundentă, galbenă sau verzuie sau, uneori, în cazuri mai grave, cu eliminare de sânge. La aceasta se adaugă durere toracică, febră sau subfebrilitate persistentă, frisoane, transpiraţii nocturne, scădere în greutate, pierdere a apetitului, stare generală de oboseală. În condiţiile existenţei acestor simptome, mai ales dacă aţi avut în anturajul dumneavoastră un bolnav cu tuberculoză, trebuie să vă prezentaţi la medic. Acesta va începe cu un examen clinic şi vă va face un test simplu, IDR la tuberculină. Acest test constă în injectarea unei cantităţi de tuberculină intracutanat, pe antebraţ, cu citirea rezultatelor după 48-72 de ore. În această perioadă, nu trebuie să aplicaţi comprese sau să maltrataţi zona respectivă. Interpretarea rezultatului trebuie făcută de o persoană de specia­litate – medic sau asistentă medicală – exact la intervalul de timp indicat. Dacă rezultatul este pozitiv, va apărea o umflătură roşie, care indică numai faptul că în organism s-a produs o infecţie tuberculoasă. Pentru precizarea diagnosticului, se va recurge în continuare la alte investigaţii: radio­grafie pulmonară, examen de spută, examene de sânge şi urină. Cel mai important este examenul de spută, prezenţa bacililor fiind esenţială în stabilirea diagnosticului de boală activă, după cum inactivarea, dispariţia lor în urma tratamentului, este determinantă în stabilirea conduitei terapeutice ulterioare.

Citește pe Antena3.ro

O profesoară a fost condamnată la 25 de ani de închisoare după ce s-a aflat ce făcea cu elevii. Are și un copil cu un elev de 12 ani

Uneori, bolnavul nu poate expectora sau el produce prea puţina spută, situ­aţie în care se provoacă expecto­raţia prin aerosoli. Ceea ce crează o neplă­cere de moment. Atenţie! Câteodată pot să apară rezultate fals negative sau fals pozitive la un IDR. De exemplu, un IDR fals negativ poate apărea dacă este o infecţie prea recentă sau foarte puternică, dacă imunitatea organismului este scăzută şi nu reacţionează, dacă a fost făcută recent o vaccinare cu virus viu (de exemplu, împotriva rujeolei sau varicelei) sau pur şi simplu dacă IDR-ul nu a fost făcut corect ori nu a fost citit la timp. În acest caz, trebuie să acceptaţi continuarea investigaţiilor propuse de medic, chiar dacă acestea vi se par de prisos. Dacă în urma investigaţiilor se prefigurează diagnosticul de tuberculoză activă, bolnavul este internat într-o secţie de ftiziologie, sunt conti­nuate investiga­ţiile pentru a se preciza întinderea şi gravitatea bolii, eventualele complicaţii şi pentru stabilirea unei scheme terapeutice.

Tuberculostatice
Deşi este o boală microbiană, tuberculoza nu se poate trata cu antibioticele uzuale, ci cu un grup special de medicamente, numite tuberculostatice. Acestea se folosesc în asociere, de obicei câte patru, în  doze bine stabilite şi pe o durată indicată de medic. De obicei, după câteva săptămâni bacilii dispar din spută (sputa se negativează) şi bolnavul nu mai este un pericol pentru cei din jur, putând fi externat dacă starea sa o permite. Tratamentul va fi însă continuat pentru mai multe luni, iar bolnavul va fi urmărit şi dispensarizat, el trebuind să se prezinte la medic ori de câte ori este solicitat, pentru investigaţii şi recomandări.

La ganglioni, pe piele...
Tuberculoza se poate întinde şi la nivelul ganglionilor, care devin măriţi de volum şi dureroşi, localizările vizibile fiind la nivelul gâtului, axilei sau zonei înghinale. Pericardul, foiţa care înve­leşte inima, se poate inflama, având ca semne clinice durerea toracică şi dispneea (respiraţie dificilă).
Forma digestivă se poate produce fie prin înghiţirea sputei, fie prin consum de lapte infectat. Se manifestă prin dureri abdominale, diaree sau alternanţa diaree-constipaţie şi obstrucţie intestinală. Uneori, infecţia se poate întinde la peritoneu (foiţa care acoperă organele abdo­minale)  producând peritonită, cu febră, durere abdominală şi dureri la palparea (atingerea) abdomenului. La nivelul pie­lii pot apare erupţii, noduli sau ulceraţii.

LOCALIZĂRI. Forma principală de boală, cea mai răspândită, este cea pulmonară. Dar tuberculoza poate avea multe alte localizări: renale, genitale, osteoarticulare, meningeale, ganglionare, cutanate.

FACTORI DE RISC. Există anumiţi factori de risc, ce favo­rizează dezvoltarea bolii, în general prin scăderea imunităţii: diabetul zaharat, bolile cronice renale, hepatitele cronice, alcoolismul, tratamentul cu chimioterapice, imunosupresoa­re, corticosteroizi. Unele boli pulmonare, ca silicoza sau BPCO (bronhopneumopatia cronică obstructivă), se asociază, de asemenea, în proporţie mai mare cu tuberculoza. De asemenea, factorii sociali sunt şi ei importanţi în răspândirea bolii: asistenţa medicală precară, condiţiile insalubre de locuit, aglomeraţia şi malnutriţia jucând un rol negativ.

TUBERCULOZA URO-GENITALĂ. Forma pulmonară, deşi cea mai răspândită, nu este însă singura localizare a bolii. Prin intermediul sângelui sau al limfei, bacilii se răspândesc în întregul organism, afectând diverse organe. Cea mai frecventă formă de tuberculoză extrapulmonară este cea uro-genitală. Afectarea renală se manifestă prin dureri în spate, febră, prezenţa de sânge
în urină, cu depistarea bacilului în urină. Tuberculoza poate afecta şi aparatul genital, adică prostata, epididimul, veziculele seminale la bărbat; trompele uterine, ovarele sau uterul la femei. În plus, la femei se poate ajunge destul de frecvent la sterilitate.

MENINGITA TUBERCULOASĂ. Cea mai gravă formă de boală este meningita tuberculoasă, o afecţiune periculoasă, uneori mortală, care este mai frecventă la copiii mici, sub 5 ani. Se manifestă prin febră, dureri puternice de cap,  vărsături, somnolenţă şi letargie, convulsii, iar dacă nu se intervine la timp se poate ajunge la comă şi moarte. Diagnosticul se pune prin depistarea bacilului în lichidul cefalorahidian, extras prin puncţie. Localizarea osteoarticulară implică frecvent vertebrele şi articulaţiile mari, cum ar fi şoldul, genunchiul, glezna, care devin dureroase şi tumefiate. Afectarea vertebrală se traduce prin dureri la acest nivel, iar dacă boala nu este depistată la timp se ajunge la distrucţii osoase şi prăbuşiri, cu afectarea măduvei şi deficit neurologic. 

PERSOANELE DIN JUR. Contacţii apropiaţi (familie, colegi de serviciu, prieteni) ai bolnavului vor fi la rândul lor testaţi şi, dacă e necesar, vor urma un tratament preventiv. Foarte important, chiar dacă în urma investigaţiilor se stabileşte diagnosticul de tuberculoză inactivă, trebuie, de asemenea, să urmaţi un tratament care va împiedica activarea infecţiei, indicându-se, de regulă, unul sau două medicamente.