Apa previne infecţiile urinare

Infecţiile tractului urinar se găsesc pe un îngrijorător loc doi ca frecvenţă, după cele respiratorii.

Circa 10%-15% dintre bărbaţi şi 40% dintre femei pot suferi o astfel de infecţie de-a lungul vieţii, dar dintre acestea din urmă 20% au tendinţa de a repeta episodul chiar de mai multe ori pe an. Însă la bărbaţi există tendinţa de a dezvolta forme mai grave.

Aparatul urinar este format din rinichi, uretere, vezica urinară şi uretră, iar infecţia poate surveni la orice nivel, cu cât localizarea este mai sus, cu atât evoluţia fiind mai serioasă. Afecţiunile se clasifică în infecţii ale tractului urinar inferior - cistite (infecţii ale vezicii) -, uretrite (infecţii ale uretrei) şi infecţii ale tractului urinar superior, care interesează ureterele sau rinichiul (pielonefrite).

Ele au ca sursă, în majoritatea cazurilor, germenii localizaţi în colon (în 90% agentul cauzal fiind Escherichia Coli ) ce se găsesc din abundenţă în regiunea anală, propagându-se apoi ascendent spre segmentele superioare, fie mai rar un focar septic din organism de la care diseminarea se face pe cale sanguină. Prevalenţa în rândul femeilor nu este pe deplin explicată.

Se pare că un rol important îl au factorii anatomici, uretra femeii fiind mai scurtă (ceea ce facilitează ascensiunea germenilor), iar orificiul acesteia este situat mai aproape de anus, fiind astfel mai expus contaminării.

Factorii de risc se referă la: existenţa de obstrucţii pe traiectul urinar (în special calculi sau la bărbaţi o prostată mărită din diverse cauze), golirea incompletă sau întârziată a vezicii (stagnarea urinei favorizând dezvoltarea germenilor), stări de imunitate scăzută (diabet zaharat, tratamente cu imunosupresoare), modificări hormonale (menopauză, sarcină), activitatea sexuală intensă sau igiena precară.

Simptomatologia clinică diferă în funcţie de localizare. În cazul infecţiilor tractului urinar inferior, manifestările sunt: urinări frecvente, însoţite de durere sau arsură, nevoia imperioasă de micţiune, cu senzaţia de golire incompletă a vezicii, dureri în zona inferioară a abdomenului, urina tulbure, cu aspect sau miros modificat.

În localizările superioare apar: febra înaltă, frisoane, vărsături, dureri în spate sau în regiunea laterală a abdomenului. La copiii mici, simptomele sunt adesea înşelătoare, exprimându-se uneori doar prin scăderea apetitului, febră, apatie, vărsături, tulburări de tranzit intestinal.

HIDRATARE, IGIENĂ, LENJERIE, CONTRACEPTIVE
Pentru prevenirea infecţiilor urinare este necesară o bună hidratare (1,5-2 litri de lichid pe zi). Urinarea nu trebuie să fie amânată. Ea este foarte importantă după contactul sexual, deoarece curăţă căile urinare. Păstrarea unei bune igiene locale, mai ales în cazul femeilor, este esenţială.

După scaun curăţarea regiunii se face din faţa spre spate şi, dacă e posibil, trebuie urmată de spălarea zonei. Este preferabil ca lenjeria să fie din bumbac, iar hainele lejere, din materiale naturale, fără pantaloni sau fuste strâmte. Infecţiile recidivante pot fi favorizate de folosirea diafragmei, cremelor spermicide sau a tipului de prezervativ folosit, de aceea metodele contraceptive trebuie reevaluate.