Depresia sezonieră

În mod obişnuit, preocupările noastre legate de sănătate gravitează în această perioadă în jurul infecţiilor respiratorii. Există însă o altă pro­blemă pe care trebuie să o luăm în considerare: depresia sezonieră, care netratată ne poate afecta viaţa personală, relaţiile sociale şi per­formanţele profesionale. Depresia sezonieră se manifestă prin episoade depresive care debutează toamna sau iarna şi se menţin până la începutul primăverii (moment în care dispar spontan în câteva săptămâni), afectând persoana respectivă în fiecare an.

Trebuie precizat că mai există o formă de depresie sezonieră care apare cu precădere vara. Se apreciază că 2%-4% din populaţie suferă de de­presie sezonieră, în timp ce 10%-12% au doar simptome uşoare sau sporadice. Boala debutează, de obicei, la adulţii tineri (în jurul vârstei de 20 de ani), deşi chiar şi adolescenţii pot fi afectaţi, cu scăderea rezultatelor şcolare, incidenţa bolii reducându-se cu înaintarea în vârstă. Femeile au un risc de 3-4 ori mai mare de îmbolnăvire decât bărbaţii.

În mod evident, cauzele sunt legate de micşorarea zilei, deşi mecanismul bolii nu este complet înţeles, nefiind clar nici măcar dacă intensitatea sau durata expunerii la lumină reprezintă factorul determinant. Oricum, se pare că acest lucru perturbă ciclul circadian ("ceasul nostru biologic"), inducând diverse modificări. S-a constatat, de exemplu, creşterea nivelului melatoninei şi scăderea serotoninei. Melatonina este un hormon produs de glanda epifiză atunci când lumina scade, producând somnul. La aceşti bolnavi, nivelul melatoninei este însă permanent crescut, ceea ce induce somnolenţă şi letargie în timpul zilei, precum şi tulburări de somn noaptea. De asemenea, s-au observat concentraţii scăzute ale serotoninei, care este un important neurotransmiţător din creier, fenomen specific tuturor formelor de depresie. Factorii gene­tici au fost şi ei luaţi în calcul.

Boala se caracterizează prin: tristeţe, senzaţia de gol interior, scăderea energiei, oboseală, dificultăţi de învăţare, de concentrare şi de luare a decizilor, tendinţa la izolare, preocupări legate de moarte sau sinucidere. La acestea se adaugă tulburări de somn (insomnia sau hipersomnie), iritabilitate sau anxietate şi, în mod caracteristic, creşterea apetitului, în special pentru dulciuri, ce are ca rezultat neplăcut acumularea de kilograme. Simptomele se manifestă zilnic, mai multe săptămâni şi revin an de an. Dacă observaţi aceste manifestări la sau cineva apropiat nu le ignoraţi. Prezentaţi-vă la me­di­cul de familie sau la un specialist psi­hiatru, singurul în măsură să preci­zeze diagnosticul. Tratamentul cons­tă în fototerapie (terapie prin lumină), antidepresive şi psihoterapie.

Există şi măsuri pe care puteţi să le luaţi singuri, cel mai bine înainte chiar de perioada obişnuită de de­clanşare a simptomelor. Îndepărtaţi jaluzelele şi draperiile, dacă e posibil adăugaţi ferestre mari sau luminatoare, curăţaţi copacii de crengi care pot bloca lumina solară. La lucru sau acasă staţi cât mai mult aproape de geam. Petreceţi mai mult timp afară, chiar în zilele înnorate, în special dimineaţa. Mergeţi măcar o porţiune din drumul spre serviciu pe jos, luaţi gustarea afară, faceţi plimbări lungi. Renunţaţi până la vară la ochelarii de soare. Nu neglijaţi exerciţiile fi­zice zilnice şi urmaţi o dietă sănă­toasă (care va preveni printre altele şi creşterea în greutate).