Pustnicul şi alte semne de întrebare din burtă

Sunt tentaţi mulţi oameni să facă nişte clasamente după importanţa acordată principalelor noastre organe. Bineînţeles, există o plecăciune justificată în privinţa materiei de lux, a materiei nobile care este creierul. Dar pe podium, ca importanţă, lumea urcă şi inima, şi plămânii, făcându-se astfel o nedreptate abdomenului cu întreaga structură a tubului digestiv.

Dar cei care ridică din umeri, susţinând că „burta e mai puţin perfecţionată", se află într-o mare eroare. Organele din abdomen sunt superbe din punct de vedere al concepţiei, Creatorul lucrând cu meca­nisme de mare delicateţe. Ba chiar şi „maţele", bagatelizate de oameni, sunt adesea denumite de specialişti „creierul din abdomen", pentru că intestinele îndeplinesc roluri sofisticate, şi nu doar de ţevi prin care resturile de mâncare merg spre eliminarea prin scaun. Datorită acestor detalii, o sumedenie de lucruri nu sunt cunoscute de populaţie şi capitolul tub digestiv este înconjurat de o serie de semne de întrebare, de nelămuriri pe care încercăm să le clari­ficăm în rândurile ce urmează.

BRUTAL ŞI LETAL
Dacă se întâmplă ca pietrele din vezica biliară să blocheze atât scurgerea de bilă din ficat, cât şi scurgerea secreţiilor pancreatice spre intestinul subţire, are loc un dezastru. Secreţiile pancreatice rămân în pancreas şi-l mănâncă, îl canibalizează, distrugând propriul organ. Cancerul de pancreas este abordat în funcţie de locul în care se situează tumoarea. Dacă formaţiunea canceroasă se află la capul sau în prima parte a corpului pancreasului, este afectată regiunea pancreatică ce fabrică en­zime pentru digestie. Dacă boala canceroasă a lovit jumătatea din spate a pancreasului, precum şi coada, sunt afectate insulele de celule ce produc insulina care „arde" glucidele. Cancerul de pancreas este brutal. Rata de supravieţuire la cinci ani de la descoperirea lui este de doar 4%, iar în primul an, în toată lumea, mor 20%-25% din bolnavii cu cancer la pancreas.

SEMNELE
Semnele cancerului de pancreas nu sunt foarte clare. Nu du­re­rea se află în primul plan. Durerea apare mai târziu, în stadiul avansat, când tumoarea atinge filetele nervoase şi vasele. În schimb, suferindul scade în greutate 7-10 kilograme. Bolnavul de cancer de pancreas are scaunele grăsoase ca o pastă mai groasă aderentă de WC, însă culoarea scaunului nu s-a schimbat. Pofta de mâncare a pacientului este aşa şi aşa, însă carnea şi pâinea îi provoacă scârbă. Din păcate, bolnavul ajunge la medic când apare icterul. Se îngălbenesc ochii, mucoasa gurii, semn că sângele a fost invadat de bilă. Urina devine brună, iar scaunul de culoare albă.

Dacă icterul cu îngălbenire, urină ruginie şi scaunul alb sunt precedate de o durere brutală, este vorba despre o piatră la vezica biliară. Icterul fără dureri înseamnă că vezica biliară a fost sugrumată lent de un cancer. Vărsăturile care nu sunt cu secreţie de bilă, nu sunt galbene apar şi la cancer, şi la colica cu pietre la vezica bili­ară. Se inflamează ganglionii de deasupra claviculei, vezica biliară e mărită şi în zona buricului apare un nodul tumoral ca ecou al cancerului de pancres. În burtă apare lichid, o ascită din pricina cancerului, şi nu a cirozei. Toate aceste semne sunt alarme care ignorate fac ca să descopere târziu cancerul de pancreas, pierzându-se momentul bun al intervenţiei chirurgicale.

Dacă tumoarea pe pancreas nu a depăşit doi centrimetri, intervenţia chirurgicală poate fi un succes. Cu cât tumoarea a trecut mai mult peste 2 cm şi a invadat vasele, înseamnă că vor fi recidive şi metastaze după operaţie, scoaterea tumorii fiind o metodă paliativă. Dacă apar dureri în şale, însă ele cedează când se înghite indometacin, acesta e un semnal că nu este de vină coloana, ci pancreasul.

CANCER AGRESIV
Populaţia ştie că pancreasul este un organ de mare sensibilitate şi de o uriaşă importanţă. Tocmai de aceea, când cineva are marea neşansă de a se îmbolnăvi de cancer de pancreas, lumea a înţeles că este o boală agresivă, cu mortalitate mare. De altfel, fiind vorba despre clasamente, nişte specialişti au avut curiozitatea să alcătuiască un podium sinistru al celor mai violente dureri. Ei bine, pe locul întâi, cu cele mai groaznice dureri, s-a situat pancreatita acută, adică chinurile din această criză a pancreasului.

GLAND? ŞI ORGAN
Pancreasul era denumit „pustnicul". Este cel mai profund organ, cel mai adânc situat în cotloanele abdomenului, plasat în spatele stomacului. Pancreasul are un dublu rol: este o glandă producătoare de insulină pentru a neutraliza glucoza din sânge; dar pancreasul este organul care produce şi secreţii pancreatice destinate ca, împreună cu secreţia de bilă a ficatului, să îndepli­nească descompunerea alimentelor în vederea digestiei. Secreţiile pancreatice sunt precum un detergent care spală componentele din alimente, în special grăsimile.

ASCITA DIN CIROZ?
Pentru că am vorbit despre o ascită, despre o acumulare de lichid din pricina unui cancer de pancreas, să dăm unele lămuriri şi în privinţa acumulării de lichid, a ascitei, provocate de ciroză. Când ficatul bolnav de ciroză, prin inflamaţii şi fibroze, nu mai lasă să treacă sângele prin ficat, se creează o presiune în vena portă din abdomen, lichidul trece în burtă şi apar în plus varice pe esofag. Pe lângă creşterea presiunii în amonte, ficatul cu ciroză duce la migrarea apei din vase în abdomen, se mai adaugă un factor favorizant de ascită. Există prea puţină albumină în sânge, ficatul bolnav de ciroză nu mai poate produce albumină. Şi această albumină ţine apa în sistemul vaselor.

Trecerea apei în abdomen şi apoi în ţesuturi generând edeme creează o neregulă şi în rinichi. În compensaţie, pentru apa adunată în abdomen, în rinichi are loc o contractare a vaselor, în aşa fel încât rinichiul nu-şi mai face bine treaba de a elimina sarea.

Sodiul neeliminat circulă prin vase şi reţine apă. Astfel, se formează un cerc vicios, ce prelungeşte ascita şi edemele din ţesturi. Tocmai de aceea bolnavii cu ascită trebuie să mănânce puţină sare.