Cum ar fi daca nu ai mai putea aprecia mirosul parfumului preferat, al fanului proaspat cosit sau al unei fripturi savuroase? Sau mai grav: daca nasul nu iti mai este de nici un ajutor cand se arde ceva la bucatarie sau se produce o scurgere de gaz? Sau imagineaza-ti cafeaua de dimineata care deodata incepe sa miroasa a asfalt incins sau un buchet de trandafiri care imprastie mirosuri greu de suportat. Atunci iti vei da seama cat de pretios este mirosul. Si bine ar fi sa mergi imediat la medic sa-i ceri ajutorul, fiindca pierderea mirosului este o problema serioasa. El poate fi recuperat numai daca se intervine la timp.

Profesorul doctor Dorin Sarafoleanu, seful Clincii ORL de la Spitalul "Sf. Maria" si membru al Academiei de Stiinte Medicale, spune ca "mirosul este unul dintre simturile foarte importante cu care omul este inzestrat. Desi are tendinta sa regreseze la omul modern, mirosul reprezinta deopotriva un sistem de alarma al organismului si un simt legat de placerile vietii de zi cu zi. In plus, mirosul, alaturi de gust, vaz, auz si simt tactil, intervine in relatia interumana si in sistemul de comunicare. Pentru o buna comunicare, siguranta si echilibru psihologic, omul trebuie sa aiba toate simturile in perfecta stare de functionare". In ultima vreme, simtul olfactiv este supus unui bombardament de senzatii din cauza avantajelor vietii moderne: aer conditionat, detergenti, dezodorizante. Toate acestea pot la un moment dat sa reduca din acuitatea mirosului. Pe de alta parte, tot viata moderna ne ofera o serie intreaga de factori responsabili pentru unele afectiuni inflamatorii acute si cronice sau cancere la nivelul foselor nazale, care evident afecteaza mirosul.

Afectiuni

Cele mai frecvente tulburari de miros sunt cele de origine virala. In cadrul epidemiilor de viroze, gripa sau in cadrul unor boli infecto-contagioase, mirosul poate fi afectat cu sanse mai mari sau mai mici de revenire, in functie de precocitatea tratamentului. De asemenea, mirosul se reduce in cazul alergiilor. Mirosul reapare daca, la indicatia medicului, se pun picaturi in nas, care produc vasoconstrictie si permit accesul aerului la nivelul petei olfactive. Prin cronicizarea acestor boli se poate ajunge insa la afectarea filetelor nervoase ale celulelor olfactive. Acestea sunt extrem de sensibile la agresiuni si, daca nu se intervine la timp, pot sa survina diminuari ale mirosului (hiposmie) sau disparitia completa a mirosului (anosmie).

In afara de cauzele enumerate de profesorul Dorin Sarafoleanu, pierderea mirosului se mai intalneste in boala denumita ozena. Din fericire, aceasta boala nu este foarte frecventa. Ea se manifesta prin formarea unor cruste in nas care distrug structura mucoasei nazale. Atunci cand bolnavul isi sufla nasul apar aceste cruste sub forma unui mulaj al foselor nazale. Crustele sunt extrem de urat mirositoare, cu iz putrid, greu de suportat de anturaj, pentru ca suferindul nu le percepe din cauza distrugerii sistemului olfactiv.

Tulburarile de miros se mai intalnesc in rinite crustoase, in tumori benigne sau maligne extinse la nivelul sistemului olfactiv. In cazul tumorilor maligne, disparitia mirosului este un simptom tardiv. In practica de zi cu zi, profesorul Sarafoleanu intalneste multi bolnavi care se neglijeaza si ajung in astfel de situatii grave. Chiar daca in cazul cancerului operatia reuseste din punct de vedere oncologic si functional, ea nu mai reuseste sa redea mirosul bolnavului. Oamenii care lucreaza in diferite medii toxice, cu substante chimice sunt expusi riscului de a suferi hiposmii sau anosmii. Si cei care lucreaza in industria textila, din cauza scamelor, pot face rinite cronice crustoase, care, netratate corespunzator, duc la pierderea simtului olfactiv.

Mai exista tulburari de miros de cauza neurologica: tumori cerebrale, ateroscleroza cerebrala, boli degenerative (Alzheimer, Parkinson) la varstnici. Acestea se manifesta in special prin asa-numitele mirosuri false (parosmie). Tulburari de miros apar si in urma traumatismelor cranio-faciale.

Atentie la aerul conditionat!

Reducerea mirosului este mult mai frecventa la populatia din orase decat la cea de la tara din cauza poluarii, aerului conditionat, lipsei de circulatie a aerului, deseurilor menajere care stagneaza pe strazi sau in spatii locuite. Aerul emis de aparatele de climatizare nu are o compozitie normala si, oricat ar fi de perfectionate sistemele respective, aerul conditionat nu poate fi niciodata comparabil cu aerul natural. Mucoasa nazala mai este afectata de detergenti, parfumuri, fumat, alcool. Locuitorii din zonele rurale au mai putine tulburari de miros decat orasenii fiindca beneficiaza de un aer cu o compozitie normala. Din acest motiv, profesorul doctor Dorin Sarafoleanu pledeaza pentru crearea de spatii verzi in orase si conservarea elementelor naturale.

Solutii terapeutice

Sanse de vindecare completa au tulburarile de miros recente, cauzate de inflamatii. Dupa instituirea tratamentului corect, mirosul revine la normal. Tulburarile de miros aparute in cadrul virozelor sunt de asemenea vindecabile daca se intervine cu tratamentul la timp. Terapia pentru diferitele afectiuni acute ale mirosului consta in administrarea de corticoizi, vitamine, medicamente pentru normalizarea circulatiei cerebrale. Mai au sanse bune de recuperare a mirosului pacientii care sunt operati pentru unele rinite, sinuzite. In schimb, scaderile de miros provocate de factori toxici sunt foarte greu de tratat. Iar in cazul tumorilor maligne este mai importanta salvarea vietii pacientului cu cancer decat redobandirea mirosului.

Sfatul medicului Cand au o suferinta nazala, cu sau fara afectarea mirosului, profesorul doctor Dorin Sarafoleanu le recomanda pacientilor sa se trateze cu ajutorul medicului specialist. "Sunt oameni care suporta tulburari de miros luni si ani intregi si la un moment dat realizeaza ca ar avea nevoie de miros si au pretentia sa li se redea mirosul complet, ceea ce este imposibil cand vin prea tarziu la medic. Nervul mirosului este extrem de sensibil la edem, la leziuni degenerative. Ca atare, el are foarte putine sanse de a se reface dupa o perioada indelungata de suferinta." In ultimul timp, profesorul Sarafoleanu a constatat o crestere lenta, dar continua a tulburarilor de miros, o data cu inmultirea afectiunilor inflamatorii, alergiilor, micozelor. Acestea sunt frecvente de la adolescenti pana la adulti, la persoanele care circula mult, care au aer conditionat la birou, acasa, in masina, la fumatori, la cei care abuzeaza de substante dezodorizante pentru camera.

DE LA NAS LA CREIER. O data cu aerul inspirat, majoritatea jetului respirator este dirijat spre caile aeriene inferioare, de-a lungul planseului foselor nazale, si ajunge in partea superioara a nasului. Aceasta zona trebuie sa fie intotdeauna libera si in conditii fiziologice normale de functionare. O parte din aerul inspirat ajunge in zona unde se gasesc milioane de celule specializate, care au in varf receptori olfactivi, asemanatori firelor de par. Cand anumite molecule din aer patrund in nas, ele se leaga de receptorii specifici, stimuland nervul olfactiv sa transmita semnale bulbului olfactiv, care la randul sau transmite informatiile catre creier pentru interpretare. EVOLUTIE. Mirosul s-a transformat de-a lungul timpului o data cu evolutia speciei umane, pe parcursul a 400 de milioane de ani. In mod paradoxal, pe masura ce omul s-a dezvoltat si a ajuns in pozitie bipeda, mirosul a devenit mult mai slab decat in urma cu milioane de ani, cand acesta era comparabil cu mirosul animalelor. Datorita acestui simt, animalele isi asigura viata, perpetuarea speciei si se apara. Oamenii percep cateva sute de mirosuri, in timp ce cainii, de exemplu, adulmeca in jur de 10.000 de mirosuri.