"Domnule mareşal, îmi ziceţi domnişoară, şi eu sunt rănită de trei ori!"

Grea e alegerea în viaţa unui om. E teribil zbuciumul unor bărbaţi de a alege între două posibile mirese. Pe care e mai bine să o ducă la altar? Dar alegerea e grea şi când o femeie e pusă să opteze între două perechi de pantofi. Să-i cumpere pe cei cu călcâiul decupat sau pe cei fără bombeu, cu degetele ieşite afară? Şi în privinţa celor aşezate în farfurie alegerea e grea. Să pui mujdei pe copanul de răţoi sau să laşi să se prelingă pe el grăsimea din tigaie? E greu să alegi între două variante, d-apoi când te necăjeşte situaţia de a pune degetul pe cea mai bună variantă din 50 de posibilităţi. În această frământare a picat marele regizor Sergiu Nicolaescu atunci când trebuia ca pentru filmul său de căpătâi, bornă kilometrică în drumul cinematografiei noastre, deci când trebuia să-l aleagă pe interpretul lui Mihai Viteazu. Exista o listă cu peste 100 de candidaţi la rolul lui Mihai Viteazu. Printre ei aflându-se mari celebrităţi mondiale, printre care Charlton Heston şi alţii. Fiind vorba despre o posibilă coproducţie în care partenerul României să fie şi marele trust din Hollywood, Columbia Pictures, americanii propuneau o distribuţie cu mari staruri: Richard Burton, Liz Taylor şi o sumedenie de alte vedete. Până la urmă, o decizie a lui Ceauşescu a impus ca în rolul lui Mihai Viteazu să joace un actor român. Şi aici lista candidaţilor români era de zeci şi zeci. De altfel, începuseră filmările cu Sergiu Nicolaescu în rolul Voievodului Întregitor. Dar într-o noapte, în clipele de nesomn zbuciumate de gândurile creaţiei, lui Sergiu Nicolaescu i-a scânteiat ideea cum că cel mai potrivit în rolul Viteazului este Amza Pellea, şi l-a distribuit în rol. Creaţia a fost tulburătoare. Amza era majestuos şi simbol de Românie. Scenele cu Sergiu în rolul lui Mihai filmate de la distanţă au rămas şi în secvenţele de lupte în rolul lui Mihai a continuat să apară regizorul pentru a se economisi bani.

Sergiu Nicolaescu s-a retras în rolul unui conducător de oaste otomană. Cum filma într-un ritm de sprint şi dormea doar trei ore într-o rulotă, s-a întâmplat să alunece pe nişte scări şi şi-a fracturat braţul drept. A doua zi, Sergiu Nicolaescu trebuia să filmeze scenele unei bătălii, el conducând atacul de cavalerie al turcilor. Şi-a legat iataganul cu sârme de ghips şi conducea calupul calului cu frâiele în mâna stângă, iar dreapta era ridicată cu paloşul legat cu sârme de ghipsul pus peste fractură: "Eram în mare pericol dacă armăsarul meu s-ar fi speriat de bubuiturile bătăliei, aruncându-mă din şa, eu mi-aş fi rupt gâtul, pentru că n-aveam cu ce mână să amortizez căzătura". Puţină lume ştie că, la academia celebră de film din Los Angeles a lui Steven Spielberg, unul dintre cursurile predate de marii profesori ai filmului american are ca obiect de studiu tocmai filmul "Mihai Viteazu" al lui Sergiu Nicolaescu.

Sunt nedrepte şi răutăcioase clevetirile unora care aruncă pe piaţă variante strâmbe cum că Sergiu Nicolaescu era un privilegiat al regimului comunist. Premiera filmului "Mircea" a fost interzisă. Sergiu Nicolaescu a refuzat să se prezinte la raport la Ceauşescu, a rămas să filmeze în Germania, unde regiza pentru studiourile nemţilor, iar când s-a întors a reuşit să facă premiera filmului "Mircea" la Oradea.

Sergiu Nicolaescu a declarat cu voce apăsată, totdeauna, că şi-a iubit adânc ţara, i-a iubit istoria pe care a transpus-o în multe filme. Mi-a adus lacrimi în ochi atunci când într-o emisiune de-a mea a spus că mama lui, olteancă, luptătoare ca cercetaş pe Jii, îl alăpta şi-i cânta cântece patriotice. "Mama a luptat o vreme alături de Ecaterina Teodoroiu, eroina chiar locuise o vreme în casa mamei. A iubit-o mama, mi-a lăsat şi mie iubirea pentru Ecaterina Teodoroiu. De aceea am şi introdus-o pe eroina olteancă în filmul «Triunghiul morţii» despre Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz."

Zguduitoare, ca de obicei, scenele şi dialogurile din filmele lui Nicolaescu. Legat de cele de mai sus, în "Triunghiul morţii", Sergiu Nicolaescu îl interpreta pe Mareşalul Averescu. Era o scenă în care în linia întâi, între schijele de obuze, Ecaterina Teodoroiu vine la Mareşalul Averescu şi mareşalul o întreabă: "Ce doreşti, domnişoară?". Cu zâmbet stângaci şi trist, eroina Teodoroiu îi răspunde printre zgomotul exploziilor: "Domnule mareşal, îmi ziceţi domnişoară, şi eu sunt rănită de trei ori!".