Etichetarea populară „e nebun” cuprinde o paletă de boli

Discuţia cu un medic psihiatru nu este o treabă uşoară, ci sofisticată. Specialistul în psihiatrie este pe teritoriul în care diagnosticul se pune scotocind cu vorbele ungherele psihicului pacientului. De exemplu, eu am întrebat un profesor de psihiatrie care este numele medical al bolii în care se încadrează zicerea poporului: „ăla e nebun”. N-am aflat, era vorba de o paletă complicată de denumiri de boli pentru etichetarea populară „eşti nebun!”.

Am exprimat reverenţa mea în faţa medicului psihiatru, care nu taie şi descoperă tumora ca un chirurg, care nu se bazează pe analizele de laborator şi pe RMN pentru a stabili boala. Psihiatrul conversează abil cu bolnavul şi, astfel, fixează cu rafinament diagnosticul suferinţei. Profesorii de psihiatrie m-au adus în perimetrul real al metodelor psihiatrice, ei au explicat că interviul cu pacientul se fundamentează pe criterii riguros ştiinţifice, întrebările din discuţia cu bolnavul psihic au un conţinut, o repartizare în timp, o forţă a chestionării care sunt născute de studii ştiinţifice complexe. În găsirea diagnosticului, psihiatrul etalează o veritabilă strategie a interviului, care durează şi o săptămână. Apoi, stabileşte un tratament cu medicamente rafinate, combinate după criterii de ştiinţă clară, iar terapia medicamentoasă trebuie completată cu şedinţele cu psihologul. O gafă întâlnită este ca pacientul, simţind un reviriment în starea lui psihică, să oprească cu de la sine putere medicaţia. De exemplu, în periculoasa depresie trebuie urmat conştiincios tratamentul dat de psihiatru minimum 6 luni. Se evită, astfel, recidiva depresiei în formă mai rebelă. O altă dificultate în calea psihiatrului şi bolnavului este că acesta din urmă nu acceptă că el este suferind psihic şi refuză să fie consultat şi internat la un spital de psihiatrie. De exemplu, cei care au halucinaţii, fie cu imagini aberante, fie auditive, sunt de două categorii. Unii au halucinaţii şi un grad de conştienţă, îşi dau seama că ceva e în neregulă în psihicul lor, halucinaţiile ce îl chinuie pe suferind sunt în mintea lui şi nu se petrec în realitate. Pacienţii cu grad de conştienţă, care realizează că au o furtună în mintea lor, acceptă să se prezinte la medic. Cei cu halucinaţii - văzând şobolani, păianjeni, şerpi, care nu există - nu-şi dau seama că mintea lor e bolnavă şi nu vor să apeleze la medic.

Este bine de ştiut că mai toate bolile psihice se manifestă şi prin tulburări de somn. Tocmai de aceea orice modificare a somnului trebuie analizată de un medic.