Suferinţe inflamatorii intestinale: boala Crohn si colita ulceroasa

Fiecare dintre noi s-a confruntat cu inflamatia, fie ca este vorba de o banala intepatura de insecta, de o articulatie umflata sau de o infectie faringiana. Orice organ insa se poate inflama. Iar daca inflamatia este de lunga durata, ani de zile, este produsa de o maladie a carei cauza nu a putut fi inca stabilita, este insotita de posibile complicatii, de un risc crescut de aparitie a cancerului si de afectarea starii generale, atunci importanta tratamentului si a examinarilor periodice este cu atat mai mare. Asa se intampla in cazul maladiilor inflamatorii intestinale, care includ boala Crohn si colita ulceroasa.

Particularitati si asemanari
Exista un fond patologic comun al celor doua boli, dar se inregistreaza si particularitati. In timp ce in colita ulceroasa este afectat doar colonul (intestinul gros), in boala Crohn leziunile pot aparea oriunde pe tractul digestiv, din cavitatea bucala pana la anus. Exista si alte deosebiri: in colita ulceroasa inflamatia este localizata doar in stratul intern al intestinului (in mucoasa), in timp ce in boala Crohn procesul patrunde in profunzimea peretelui intestinal , putand duce chiar la distrugerea, perforarea acestuia.

Colitaulceroasa incepe in rect (regiunea terminala a colonului) si se extinde treptat in segmentele superioare, in mod continuu (fara a lasa zone sanatoase). In boala Crohn, portiunile bolnave alterneaza cu cele sanatoase, inflamatia afectand, de regula, intestinul subtire, zona ileo-cecala (portiunea terminala a intestinului subtire si inceputul colonului) sau colonul. In ambele maladii exista forme usoare sau medii de boala, precum si forme grave, cu simptome severe si complicatii : ingustarea si rigidizarea intestinului cu dificultati de tranzit, pana la obstructia (blocarea) acestuia, perforatia intestinului, aparitia fistulelor (comunicari anormale intre portiuni de intestin sau intre intestin si alte organe ori piele).

Exista perioade de remisie (in care bolnavul nu prezinta semne de boala), dar si perioade active, simptomatice, care pot dura mai multe saptamani sau luni si pot apare mai rar sau mai frecvent . Dupa 8-10 ani de evolutie se inregistreaza un risc mai mare de aparitie a cancerului de colon, de aceea la acesti bolnavi colonoscopia (examinarea endoscopica a colonului) trebuie inceputa mai devreme si practicata mai frecvent decat la restul populatiei (in mod normal o prima colonoscopie ar trebuie facuta la 50 de ani, chiar in lipsa oricaror simptome, repetata dupa 10 ani).

Din pacate, nu se cunoaste cauza bolii. Se presupune ca este un raspuns imun anormal, initiat fie de un microorganism (fara a se putea insa a indentifica un virus sau o bacterie), de o substanta straina (de exemplu, o proteina din laptele de vaca) sau de un raspuns autoimun (reactia organismului la structurile proprii). S-au identificat cativa factori de risc: ereditatea (existenta cazurilor de boala in familie), fumatul, varsta (boala debuteaza de obicei la tineri, adolescenti sau adulti pana la 30 de ani). Unele medicamente, modificarile hormonale (cum sunt cele din sarcina), infectiile, stresul, abaterile de la dieta pot induce activarea bolii.

Colita ulceroasa se manifesta prin: diaree (pana la 10-20 scaune pe zi, uneori bolnavul trezindu-se noaptea din somn pentru a merge la toaleta), deseori cu sange, durere la defecatie si dureri abdominale. Boala Crohn are ca simptome: dureri abdominale (la inceput intermitente, dar pe masura ce boala evolueaza ele devin permanente si de intensitate din ce in ce mai mare), diaree (scaunele sunt frecvente, dar nu intotdeauna insotite de pierderi de sange), uneori ulceratii in cavitatea bucala , fisuri, abcese, fistule in jurul anusului.

In ambele boli apar si semne generale: febra, oboseala, scadere in greutate, dureri articulare. De asemenea se observa si manifestari in afara sferei digestive: inflamatii la nivelul pielii, articulatiilor, ochilor, ficatului si cailor biliare, aparitia de calculi renali sau la nivelul vezicii biliare, osteoporoza, iar la copii se pot produce tulburari de crestere si maturizare sexuala.

Diagnosticul este precizat prin examinare endoscopica (endoscopie digestiva superioara, colonoscopie sau sigmoidoscopie), biopsie, examinari radiologice cu substanta de contrast si daca e nevoie tomografie computerizata sau rezonanta magnetica nucleara.

Din pacate, nu exista un tratament care sa vindece boala. Medicamentele folosite urmaresc ameliorarea simptomelor si obtinerea unor perioade cat mai lungi de remisie, iar in cazurile care nu raspund la tratament sau insotite de complicatii se recurge la interventii chirurgicale. Se utilizeaza antiinflamatoare de tipul aminosalicilatilor (administrate sub forma de tablete, supozitoare ori clisma) si corticosteroizi. De asemenea, se recurge la imunosupresoare (medicamente care scad raspunsul imun). In functie de situatie se mai pot folosi antibiotice, antidiareice, laxative, suplimente de minerale si vitamine.