Dorel Vişan: „Nu-l simţeam pe Creangă şi era să renunţ, dar într-o zi sufletul lui Creangă a coborât în mine”

Din când în când, Dorel Vişan se duce la casa lui bătrânească din preajma Clujului, la priseaca unde albinele zumzăie şi el scrie, scrie cărţi mustind de suflet şi înţelepciune.

„Trebuie să ne întoarcem mereu la începuturi, la drumurile vechi. La ţară cimitirele sunt la drum, le vede omul când trece pe drum. Ar trebui să cugetăm astfel în fiecare zi că fiecare ajungem acolo şi că altele sunt valorile, nu bogăţiile, că sufletul  şi gândul  te ajută  să te stimulezi ca să te  autovindeci de boli. Eu am pus alături de medicamentele medicinii alopate, plantele, terapiile naturiste şi

m-am vindecat de hepatita C. Ştiţi că există semne că cu 7.000 de ani înainte de Hristos, pe meleagurile noastre Zalmoxex al dacilor îi învăţa pe călugări acupuncturaĂ Să nu uităm că natura se află în noi”. Un actor uriaş precum Dorel Vişan a lăsat în memoria poporului vorbe celebre din filmele sale precum acea replică din „Se­natorul melcilor”: „Fir-aţi ai dracului cu melcii voştri!” Personajul interpretat de îndrăgitul actor a adunat în el părerile populaţiei la adresa scenei politice. Te pune pe gânduri o filozofie adâncă a lui Dorel Vişan precum că actorul nu trebuie să facă roluri, ci  să recreeze destine. „Da şi certitudinea sădită în public se sprijină pe insomniile şi incertitudinile actorului. Mai zic eu într-un alt preept al meu că vorbele care nu se pot spune în biserică nu se pot spune nici pe scenă, nici pe ecran. Decât dacă  întrupează o bucată de viaţă, nu înjuri pe scenă doar că unii cred că e la modă. Sunt unii care azi scot tot felul de mesaje noi din piesele lui Shakespeare, fac tot felul de inovaţii, dar eu spun că Shakespeare era atât de deştept încât ar fi scos el aceste idei. Pe mormântul lui Rafael scrie: aici doarme Rafael de care natura s-a temut că o s-o întreacă şi acum, că a murit natura se teme că o să dispară. Trebuie să nu lăsăm să dispară omenescul că atunci apare ignoranţa şi impostura”.

Îl întreb cum se face că un ardelean a ajuns să-l întruchipeze pe moldoveanul get beget Creangă în filmul „Un bulgăre de humă”. Dorel Vişan spune că a fost o întâlnire de destin cu Creangă. „Eu cred că destinul e scris în ceruri. Am fost pe punctul să renunţ, nu-l simţeam pe Crean­gă, nu ştiam cine este Creangă. Tot Crean­gă m-a ajutat. Într-o zi, când aveam frământările astea, în bojdeuca reamenajată, când am îmbrăcat cămeşoiul, am simţit deodată că a coborât ceva din ceruri, că a pătruns sufletul lui Creangă în mine şi am început să simt personalitatea marelui scriitor, m-am luminat, simţeam că sunt Creangă.

Actorii importanţi au astfel de revelaţii, fără să-şi dea seama. M-a ajutat şi regizorul Mărgineanu, m-a ajutat şi Adrian Pintea, un mare actor în rolul lui Eminescu. Eminescu spunea că statornicia lumii stă în existenţa polilor. Eminescu şi Creangă erau ca Polul Nord şi Polul Sud, dar trăgeau la acelaşi car, la interesul neamului. Eminescu era trimis de cer pentru sufletul acestui popor, Creangă venea cu zaţul pământului, cu naturaleţea vieţii.

Creangă a murit şi el după câteva luni, a murit de nostalgie, de inimă rea. Eminescu îi spunea «Bădie, ce frumos povesteţi, scrie, scrie», iar Creangă răspundea «Bădie Mihai, e uşor de povestit, mai greu e de scris». Frumos zice Tincuţa: «Bărbatu-meu se luptă cu nişte terfeloage şi n-a înnegrit nici o jumătate de pagină». E greu să înnegreşti o pagină,e greu de scris. Eu am început să scriu datorită lui Păunescu. Eminescu şi Păunescu au murit din pricina industriei minciunii. Eminescu spunea că importante nu sunt valurile, important este oceanul”.