Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Anul Centenarului Marii Uniri ar trebui să fie şi un moment al bilanţului pentru noi. Cât de mult s-a transformat România în această sută de ani, marcată de două războaie mondiale care au pârjolit ţara, de schimbări dramatice de regimuri politice, ne putem da seama dacă ne uităm la infrastructura ţării. O comparaţie cu alte state şi, în special, cu cele din fostul bloc comunist ne plasează încă la periferia Europei.
La 100 de ani de la Marea Unire, nu am reuşit încă să legăm cele trei privincii istorice - Muntenia, Transilvania şi Moldova - cu o autostradă. De fapt, nu am reuşit să legăm nici măcar două dintre ele. România are în prezent mai puţin de 800 de kilometri de autostradă funcţionali, deşi, dacă ar fi să contabilizăm promisiunile politicienilor din ultimii 28 de ani, ar fi trebui să sărim de 10.000 de kilometri de autostrăzi. Situaţia căilor ferate din România este, de asemenea, dezastroasă. Statistica arătă că România are acum acelaşi număr de kilometri ca acum 100 de ani, adică aproximativ 11.000, iar în timp ce trenurile de mare viteză încep să taie în lung şi lat Europa, la noi viteza medie este de 45 km/h, având doar câteva tronsoane pe care se poate circula cu 160 km/h.
Drumurile de pământ, un lucru obişnuit
În 1990, România avea o reţea totală de drumuri în lungime de 72.816 km (naţionale – 14.683 km, judeţene şi comunale – 58.133 km), iar în 2016 reţeaua crescuse la 86.080 km. Cu toate acestea, la sfârşitul anului trecut, România mai avea încă 15 km de drumuri naţionale de pământ. În ceea ce priveşte infrastructura rutieră locală, lucrurile arată chiar mai rău. Nu mai puţin de 1.933 km de drumuri judeţene şi 8.476 km de drumuri comunale sunt încă din pământ. Ceva mai bine se prezintă lucrurile în oraşe, unde, de la 21.065 kilometri de străzi, anul trecut ajunseserăm la 31.101 kilometri, din care 20.972 km de străzi.
10.424 de kilometri de drumuri de pământ avea România în 2017.
Infrastructura feroviară, dezastruoasă
Un raport de anul trecut al Boston Consulting Group (BCG) privind performanţa infrastructurii feroviare în Europa plasa România, alături de Bulgaria, pe ultimele locuri. Performanţele sistemelor erau analizate din trei perspective: siguranţa transportului feroviar, calitatea transportului feroviar şi frecvenţa folosirii transportului feroviar. În ceea ce priveşte lungimea căilor ferate, România stă bine la acest capitol, cu cei circa 11.000 km de reţea fiind pe locul 23 în lume. Aici, problemele ţin de starea tehnică a liniilor de cale ferată. Din anii 90 şi până în 2017, numărul călătorilor în transportul feroviar a scăzut permanent, astfel că ponderea transportului feroviar de pasageri mai reprezintă doar 20% din piaţa transporturilor. Starea precară a infrastructurii face ca viteza comercială pentru trenurile de călători să fie de 45 km/h, iar în cazul trenurilor de marfă să coboare spre 25 km/h. La CFR Călători nu s-au mai făcut achiziţii de material rulant de 13 ani, iar acum 80% din locomotivele electrice au nevoie de reparaţii, iar la peste 40% din vagoane se impun modernizări urgente.
40% din reţeaua feroviară este astăzi electrificată.
Statisticile ANCOM arată că aproape toţi românii au televizoare şi au încheiat abonamente pentru furnizarea serviciilor. La sfârşitul anului trecut, 99,6% dintre gospodării aveau abonamente, cele mai multe dintre acestea având reţele de cablu.
Satul intră greu în modernitate
Potrivit ultimei statistici transmise de Institutul Naţional de Statistică, în 2016, populaţia României conectată la sistemele de canalizare reprezenta mai puţin de jumătate din numărul total de locuitori ai ţării (49,1%), în timp ce doar 47,7% dintre români aveau acces la reţele de epurare a apelor uzate. Activitatea de evacuare a apelor uzate din gospodăriile populaţiei şi din unităţile economice şi sociale s-a desfăşurat în 313 municipii şi oraşe, dintr-un total de 320, şi în 871 comune, dintr-un total de 2.866. Lungimea totală a reţelei de canalizare a fost de 34.353 de km, din care 24.133 de km în municipii şi oraşe şi doar 10.200 în zona rurală. Cele mai dezvoltate din acest punct de vedere sunt zonele rurale din Regiunea de Nord-Vest şi Centru, iar rău stă Regiunea Sud-Muntenia, cu numai 86 de comune conectate la o reţea. Chiar dacă în ultimii ani s-a investit masiv în extinderea reţelelor de apă şi canalizare, aducerea satului românesc în secolul XXI mai are de aşteptat. Doar două treimi din locuinţele din România sunt conectate la apă potabilă şi canalizare, în condiţiile în care în Franţa sau Germania procentul este de 98%. La nivelul anului trecut, 89,0% din locuinţele noi situate în mediul urban au canalizare, faţă de 67,6% în mediul rural.
Învăţământ modern, cu buda în curte
Conform Ministerului Educaţiei Naţionale, în 2017, în jur de 30% din şcolile din România nu aveau grupuri sanitare în interior, fiind afectaţi peste 230.000 de elevi. Asta înseamnă că avem 2418 unităţi şcolare cu grupurile sanitare în exterior. Cele mai multe se găsesc în judeţele Vaslui - 380, Suceava - 219, Iaşi şi Botoşani - câte 207, Mehedinţi - 118 şi Argeş - 104. Prin programul de guvernare PSD-ALDE, se doreşte ca în cel mult trei ani toate unităţile şcolare din România să aibă condiţii decente pentru educaţia elevilor şi preşcolarilor.
Lemnele încălzesc încă milioane de locuinţe
În România, o ţară cu importante resurse de gaz metan, din cele 320 de oraşe şi municipii, doar 246 au gaz metan, iar din 2.861 de comune, doar 671 sunt conectate la reţeaua de gaze, ceea ce face ca procentul de acoperire să fie de sub 30%. Deşi suntem pe locul patru la producţia de gaze în UE, trei milioane de locuinţe nu au acces la gaze, iar 3.500 din cele 6.700 de şcoli nu sunt alimentate cu gaz metan. În privinţa reţelelor, lungimea conductelor de distribuţie a gazului natural ajunsese în 2016 la numai 39.668,8 kilometri, în condiţiile în care în 1990 erau 10.777,6 kilometri.
