Jeffrey Franks, şeful misiunii FMI în România, ne anunţa încă de acum trei luni că ţara noastră trebuie să liberalizeze tarifele, menţionând că preţurile preferenţiale ale unor producători de energie şi gaze din ţara noastră cu "băieţii deştepţi" produc perturbări ale sistemului şi dezavantajează restul consumatorilor. O liberalizare a preţurilor la producţia internă de gaze, care sunt extrase de două ori mai ieftin decât importurile, ar însemna creşterea facturii cu 30%-35%, în vreme ce la energie electrică majorarea ar fi de doar 15%-17%, potrivit calculelor Jurnalului Naţional.
Jeffrey Franks a cerut la precedenta vizită în România ministrului Economiei, Ion Ariton, renunţarea la preţurile reglementate. Viziunea autorităţilor române a fost însă diferită, iar premierul Emil Boc anunţa că doar tarifele reglementate ale micilor firme vor fi liberalizate, urmând ca din 2013 să se ajungă şi la populaţie, iar operaţiunea să se finalizeze în 2015.
O liberalizare ar avea efecte devastatoare asupra preţului la energia termică din Capitală – din moment ce termocentralele Elcen lucrează pe gaze. Primăria deja analizează creşterea preţului gigacaloriei de la 124 lei la 200 sau 250 de lei, din moment ce nu mai are bani să suporte subvenţiile.
Liberalizarea a fost cerută şi de Comisia Europeană, care a anunţat România că are două luni la dispoziţie, în caz contrar va demara procedura de infringement.
În cazul energiei electrice, încă o scumpire de 5%-7% ar putea apărea din cauza unor scheme de sprijin pentru energiile regenerabile, după ce de al 1 aprilie ANRE a autorizat creşterea facturii cu 4,5% din cauza unor alte scheme de sprijin, dar pentru cogenerarea de înaltă eficienţă.
Valul de scumpiri, în special cele de la preţurile reglementate, dă bătăi de cap Guvernului, care se află în situaţia de a renunţa la trecerea la euro la 1 ianuarie 2015. Preţul energiei electrice şi al gazului va ridica inflaţia, care nu se va mai putea înregistra pe un trend descrescător, aşa cum ar trebui pentru a putea îndeplini criteriile de convergenţă pentru adoptarea euro. Înainte de a intra în zona euro, o ţară trebuie să respecte criteriile economice incluse în Tratatul de la Maastricht, respectiv să se afle timp de doi ani în ERM-2, în cadrul căruia moneda naţională să fluctueze într-un interval de plus-minus 15% faţă de euro. Şi acesta este cuiul lui Pepelea pentru care România nu mai poate să menţină anul 2015 drept an de trecere la euro.
Guvernul se va reuni azi în şedinţă specială, pentru a aproba programul de convergenţă al României pentru perioada 2011-2014, document care trebuie transmis Comisiei Europene, au declarat agenţiei Mediafax surse oficiale. În urmă cu două zile, preşedintele Băsescu a declarat că trebuie menţinut obiectivul privind intrarea în zona euro în 2015, menţionând că a avut discuţii în acest sens cu premierul Emil Boc şi cu guvernatorul BNR, Mugur Isărescu.
Citește pe Antena3.ro