Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De peste doi ani, avem cea mai mare creştere economică din Uniunea Europeană, însă asta nu ne ajută să ne apropiem de eurozonă. În vara anului 2015 îndeplineam toate cele cinci criterii nominale de la Maastricht, nu însă şi pe cele reale. Acum, în 2018, există riscul să mai bifăm doar două dintre criteriile nominale şi nu am avansat deloc în privinţa discrepanţelor regionale. Pentru a putea adopta euro până în anul 2024, Guvernul Dăncilă va înfiinţa o Comisie însărcinată să prezinte un plan naţional până la data de 15 noiembrie, însă nicio comisie nu va putea să stabilească din pix un termen de aderare.
România ar fi trebuit să treacă la euro încă din 2015, dar după declanşarea crizei a renunţat la această dată şi a avansat o alta, anul 2018, anul Centenarului. Ambele date s-au dovedit însă a fi nerealiste. Ba chiar, odată cu trecerea timpului, lucrurile stau şi mai prost. Astăzi, trei dintre criteriile nominale sunt cu semnul întrebării. Cel mai mare pericol de depășire îl prezintă deficitul bugetului consolidat, ţinut acum artificial la nivelul-limită de 3% din PIB. Şi criteriul legat de inflaţie şi cel care monitorizează dobânzile pe termen lung riscă să sară din barem. Inflaţia trebuie să fie mai mică sau egală cu 1,5 puncte procentuale peste media celor mai performanţi trei membri UE, iar dobânzile pe termen mediu nu pot trece decât cu două puncte peste media celor mai performanţi trei membri UE. Rămân fără probleme numai criteriile legate de cursul de schimb şi de datoria publică.
Tabelul de bord s-a deteriorat
În pericol este nu numai încadrarea în criteriile de convergență nominală, ci şi respectarea indicatorilor din Tabloul de bord, monitorizat de CE în cadrul Semestrului European, a spus Valentin Lazea, economist-șef BNR, în lucrarea “Cine se opune adoptării euro”.
Dacă în 2014 şi 2015, ca urmare a reformelor întreprinse, România îndeplinea 13 din 14 indicatori ai Tabloului de bord, în prezent mai îndeplinește numai 11. Între timp, indicele de preţuri imobiliare a depășit valoarea-prag de 6% şi indicele costului unitar cu forţa de muncă este la valoarea-prag de 12%.
Estimare. Am putea trece la euro în 13 ani
Nici măcar îndeplinirea tuturor criteriilor nominale nu este suficient pentru aderarea la zona euro. Evidenţa empirică bogată arată că, fără o compatibilitate structurală corespunzătoare, care să aibă corespondent în convergenţa reală (venit/locuitor) de durată, adoptarea euro este precară şi aduce riscuri mari, spune Daniel Dăianu, coordonatorul lucrării “România și aderarea la zona euro: întrebarea este în ce condiții!”. Acesta face referire la experienţa altor ţări ce nu au fost bine pregătite la data intrării în eurozonă (ZE) (Spania, Portugalia, Grecia etc.).
Citește pe Antena3.ro
„România are în prezent un PIB/locuitor de circa 25-26% la cursul de schimb şi de 57% din media ZE la paritatea puterii de cumpărare; este puţin şi, în plus, economia noastră are de surmontat decalaje structurale mari; România are şi discrepanţe regionale interne considerabile. Iar un stat intră în ZE în întregime, nu pe bucăţi.
“Noi propunem un minim de convergență acceptabil de 75% din media UE. Dacă economia românească ar avea o creştere anuală de 5%, am putea adera la euro în 13 ani”
Daniel Dăianu, membru CA al BNR
Convergenţa reală ne costă 18 miliarde de euro
Comisia Europeană a prezentat în mai 2017 o serie de recomandări care ar conduce la creşterea convergenţei reale. Sunt 16 domenii strategice, de la capital, la productivitate, la forţă de muncă şi infrastructură şi transport, care însumează 380 de măsuri. Acestea au fost prioritizate şi bugetate corespunzător şi a rezultat un necesar de 18 miliarde de euro pe durata a patru ani, adică aproximativ 2,5 la sută din PIB pe an. Implementarea unui astfel de program ar însemna: abținerea de la scăderi de impozite şi taxe, o colectare mai bună a impozitelor şi taxelor existente şi creșteri salariale doar în linie cu productivitatea, indexările pensiilor să rămână subunitare faţă de indexările salariale, consideră Lazea.
Este un calcul aproximativ făcut de UE, la care ar trebui adăugate alte costuri secundare, însă autorităţile române nu au reuşit până acum să avanseze vreo sumă a costului aderării la euro.
