Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După 1990, guvernele au făcut şi refăcut sute de studii sectoriale. Fiecare ministru s-a simţit dator să arunce la gunoi viziunea predecesorului său şi să vină cu propria strategie de dezvoltare. În final ne-am ales doar cu maldăre de hârtii, pentru că de aplicarea acestor nici nu poate fi vorba.
Sectorul energetic este unul dintre cele mai restructurate domenii după 1990. A fost spart în bucăţi şi ne-am trezit că avem costuri mai mari la utilităţi, a fost regrupat în două companii mamut (Complexurile Energetice Oltenia şi Hunedoara) şi ne-am ales cu două utităţi falimentare din start, iar perla coroanei, compania Hidroelectrica, a fost devalizată de miliarde de lei fără ca cineva să plătescă. După 25 de ani de restructurări putem vorbi doar despre punerea în funcţiune a Unităţii nr. 2 de la Cernavodă, reabilitarea câtorva grupuri termoenergetice şi finalizarea câtorva hidrocentrale (care oricum erau începute înainte de 1989). În rest, rezultatul strate-giilor energetice este un sistem învechit, energofag şi neadaptat la condiţiile de piaţă.
Autostrăzile au rămas pe hârtie
În aceeaşi termeni putem vorbi şi dacă ne referim la dome-niul transporturilor. După 10 miniştri, şi tot atâtea strategii, am reuşit să fim pe ultimul loc în UE ca densitate de autostrăzi ra por-tat la suprafaţa ţării şi populaţie. După zeci de miliarde de euro cheltuite aiurea pe facerea şi refacerea a sute de studii de fezabilitate, avem doar 688 km de autostradă (123 km erau finali zaţi înainte de 1989). Anul trecut nu a fost inaugurat niciun km de autostradă, iar anul aces-tora autorităţile ne promit, în total, doar 50 de km. Dacă ne-am uita peste strategiile guvernelor, am constata că Adrian Năstase promitea că face autostrada Transilvania - 415 km, Emil Boc visa la 800 de km, Victor Ponta a plusat la 1.000 de km, iar minis-trul Dan Şova ne-a ame ninţat cu 2.400 km până în 2020.
Agricultura vine greu din urmă
Nici agricultura nu este un domeniu despre care putem spune foarte multe lucruri bune, deşi este sectorul care a atras cele mai multe fonduri europene după aderare, 13 miliarde de euro. Aici startul reformei a fost greşit pentru că legea funciară din anii ’90 nu a fost urmată de re forma structurilor de pro duc ţie, care să ducă la crearea unor exploataţii viabile, de reglemen-tarea pieţei produselor agricole. Strategiile sectoriale au fost orientate, cu precădere, spre creş-terea permanentă a subvenţiilor şi mai puţin spre dezvoltarea de noi structuri de producţie (ferme familiale sau asociative).
