Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
S-a născut sub semnul graţiei şi al talentului. Zâmbetul ei pare mereu în căutarea soarelui, e mereu prezent. Personajele sale au rezistenţă în timp, iar sub fragilitatea înfăţişării se ascunde o nebănuită forţă şi o vibraţie aparte. Era studentă când Liviu Ciulei ţinea morţiş să aibă în distribuţia “Pădurii spânzuraţilor” o unguroaică pentru rolul Ilona. Când a văzut-o la probe pe Anna Szeles şi-a dat seama că a găsit ceea ce căuta. Talentul ei a ieşit imediat la suprafaţă precum untdelemnul deasupra apei, dar ce a rămas în memoria maestrului a fost faptul că era foarte disciplinată. A jucat în “Balul de sâmbătă seara”, “Tinereţe fără bătrâneţe”, “De bunăvoie şi nesilit de nimeni”, “Elixirul tinereţii”, “Eu, tu şi Ovidiu” şi “Masca de argint”. Din 1989 trăieşte la Budapesta, unde se simte acasă. E drept că de când este bunică face des naveta în Austria unde locuieşte fiul său, pentru a se bucura de năzdrăvăniile nepoţelului Mark. Anna Szeles îşi sărbătoreşte mâine ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”
“În viaţă cele mai importante lucruri sunt sănătatea şi iubirea. Nu banii, nu succesul, nici să fii cunoscut”
Ne leagă o poveste frumoasă. Era singura persoană pe care o cunoşteam la Budapesta, iar cum Jurnalul Naţional trebuia să scoată o ediţie specială dedicată unui personaj binecunoscut numit Pistruiatul, iar colectivul departamentului nostru trebuia să dea cumva de Reka Nagy, cea care interpreta rolul învăţătoarei în serial. Datorită Annei Szeles am aflat numărul Klarei Sebok, iar aceasta locuia pe aceeaşi stradă cu Reka Nagy. Astfel am reuşit să o descoperim pe cea care a vorbit pentru prima dată româneşte de când a plecat din ţară cu noi, emoţionată până la lacrimi că românii nu au uitat-o. Interesant este că toate cele trei actriţe sunt născute în acelaşi an. Cum să nu fii recunoscătoare celei care ţi-a înlesnit toate acestea? Am mulţumit atunci şi mulţumim şi acum Annei Szeles pentru înţelegere, promptitudine şi nu numai. A absolvit Academia de Teatru şi Film din Târgu Mureş, iar din 1965 a fost actriţă a Teatrului Maghiar de Stat din Cluj. Din 1989 însă a ales alt oraş în care să trăiască, dar aceeaşi profesiune de credinţă. “Trăiesc de mulţi ani la Budapesta, aici mă simt acasă şi mi-e bine”, spune Anna Szeles. “La început nu a fost uşor, dar am avut prieteni care m-au ajutat şi m-au sprijinit. Am fost angajată la teatrul «Thalia». Am jucat acolo până când s-a desfiinţat teatrul, apoi m-am pensionat. Am avut noroc ca în ultimii ani să primesc oferte pentru filme de televiziune şi câteva reclame pentru două televiziuni străine. Sufleteşte mă simt aşa tânără şi nu pot crede că am vârsta pe care o am. Cea mai mare bucurie a vieţii mele este legătura pe care o am cu băiatul meu. Cred că în viaţă cele mai importante lucruri sunt sănătatea şi iubirea. Nu banii, nu succesul, nici să fii cunoscut. De mică mi-am dorit să fiu actriţă, părinţii mei nu au fost de acord, dar şi-au dat seama că această dorinţă a mea nu era un moft, nu era ceva ce va trece. Nu ştiu dacă m-aş fi priceput să fac altceva. Nu aş vrea să schimb nimic la viaţa mea. Nu mi-am făcut niciodată planuri şi nu voi începe tocmai acum să fac. Nu sunt de acord cu trădarea, păcălirea oamenilor. Mă înfurie multe lucruri mărunte de genul celor care găsesc de cuviinţă să stea de vorbă în mijlocul drumului. Eu zâmbesc tot timpul, aşa mi-e firea. La Viena mă simt mereu bine, fiul meu, Daniel, acolo locuieşte. Mă consider o femeie norocoasă, echilibrată, mulţumită de tot ceea ce a trăit până acum şi care speră că mai are ceva de făcut în această viaţă. Dacă ar fi să o iau de la început tot aceeaşi meserie aş face, pentru că satisfacţia pe care mi-a adus-o este nepreţuită.”
Citește pe Antena3.ro
