Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Prima impresie, de salon auto. Pe stanga, alei, Mercedesuri, Audi si vreo doua Golfuri, unul tunat pana-n spite. Pe dreapta, BMW-uri, alte cateva Volkswagen, intre care unul sport, si vreo trei 4x4. Gratare, fleici, mici, damigene. Fum, manele de jale sau de amintiri vioaie. La poalele cavourilor cu termopane, ticsite de marmura ca o cariera, sunt depuse mesele, carbunii, sticlele rapuse. Belsugul sfaraie pe jar. Unul ii da telefon decedatului, baiat frumos, rapus in floarea varstei. Mobilul suna in cavou si fireste nu raspunde nimeni. A fost proptit de un ceas auriu cu cupidon, cu cartela la zi pentru autenticitatea trairilor si a iluziei de comunicare. Mai putin preocupate de golitul paharelor, femeile dau greutate conjugala picnicului de pomenire, copiii se alearga prin parcaj sau ascunzandu-se dupa cruci. La ora aceea, in Cimitirul Izvorul Nou, pana in pragul capelei, mergi pe o parte, strecurandu-te in paranghelia generala, cu grija sa nu priceapa vreunul ca te strambi la durerea lor inveselita cu damigeana. De Sarbatori sau de Sambata Mortilor, cimitirul pare sub ocupatie.
Simpla observatie la zi: termopanele din dotarea cavourilor sunt de domeniul trecutului. In aceasta zona, noul se schimba cu viteza progresului in domeniul telefoanelor mobile. Noutatea e chiolhanul. De Pasti, mai apoi de Rusalii, de Sambata Mortilor si, pana la urma, cu orice prilej, pomenirea decedatului e un pretext de petrecere la iarba verde, intre roata mertanului si pragul locului de veci. Inca n-au aparut corturile de camping.
Vazand cum stau lucrurile la Izvorul Nou, aproape la fel si la Reinvierea, iti imaginezi ca s-au schimbat obiceiurile, ca in aceste perimetre nu functioneaza nici o lege. Dar, iata, la Cimitirul Sf. Vineri, din Calea Grivitei, peisajul devine salubru, civilizat, atmosfera e respirabila. Descoperi tihna prielnica reculegerii, iti poti respecta tristetea. Te saluta baietii de la paza, care bat cu sarg aleile, kitschul cu termopanele si apucaturile de trib sunt necunoscute. O idee: statueta unui Eminescu cu pelerina, intr-o atitudine romantica, asezat la capul unui mormant, poate fi asimilata kitschului? Nu exista kitschul dintotdeauna? Mai ales atunci cand banul iti baga in cap ca stii ce e frumosul? Discutia pare aiurea cand compari kitschul cuminte cu cel agresiv, cum e cheful cu mercedesuri si gratare. Pana la urma, putem vorbi pana la sleiala pe tema prostului-gust din cimitire. Chestiunea e ca unele cimitire accepta ghiolbaneala, era sa zic tigania, iar altele nu. Ca la Izvorul Rece se intampla, iar la Sf. Vineri, nu. Nu mai vorbesc despre Cimitirul Bellu, fiindca e asezamant de patrimoniu.
● Citieste si La Timisoara, romii au vile si in cimitir
Asa ajungem sa pomenim de incalcarea legii, a regulamentelor, de bataia de joc si ingaduinta contra spaga a unor administratori, altfel nu-ti explici cum ajung unele cimitire feude personale. Si altceva. Sunt destule locuri de veci care au muscat din aleile centrale, mai ales centrale, fiindca marlanul cu termopan si BMW moare sa faca praf "prostimea" cu cavou pe aleea centrala.
Citește pe Antena3.ro
