Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Amicul mi-a mărturisit mai demult că are câte o casă cam în fiecare sector bucureștean, precum și în împrejurimile metropolei, care se află, la rândul lor, pe raza mai multor județe: Ilfov, Giurgiu, Ialomița sau Călărași. Pentru că dacă ajungi în Bolintin - unde se încheie filmul Buletin de București - ești în Giurgiu, la Buftea - Samurcași în județul Dâmbovița, Frumușani de lângă Popești - Leordeni e în județul Călărași, iar Sinești - în Ialomița. Toate aceste localități se plasează la doar 25 - 30 km de centrul Capitalei, însă autonomia locală le permite să difere fiscalitatea.
Dar am evitat intenționat să-i ofer un răspuns persoanei, nu i-am adus aminte nici măcar de a doua întrebare din referendumul pentru București ce a primit aviz favorabil din partea locuitorilor urbei, ca să nu fiu acuzat vreodată că încurajez evitarea plății taxelor.
Cu toate acestea îmi revine în minte discuția cu o altă cunoștință, de prin 2022, care mi-a relatat că ar intenționa să-și închirieze apartamentul din sectorul 2, până după alegeri și să se mute în sectorul 6, unde ar plăti o chirie mai mică decât cea încasată și ar avea condiții mai bune de trai, de infrastructură și de trafic.
Eu i-am mărturisit că nouă, moldovenilor, ne-a fost prea greu să ajungem în sectorul 1 ca să renunțăm. Mai ales că așezările orășenești din Moldova de unde venim, dar și municipiile Brăila, Buzău, nu sunt organizate pe sectoare, ci au un primar unic, care spune: „Asta-i, uăi, situația!”, ceea ce face imposibilă obținerea stării/statului de refugiat în alt sector.
Ca să răscolesc un pic trecutul mai îndepărtat, în interbelic, prin 1927, sectoarele Bucureștiului n-aveau numere, ci culori: Galben - 1, Negru - 3, Albastru - 4 și 5, 2 era jumătate galben, jumătate negru, însă important e că 6 era verde. După care sectoarele s-au înroșit și s-au numit raioane: Stalin, Lenin, Dej. Au redevenit iarăși sectoare, precum tradiția drumurilor de la țară, care fac unghiuri de 90 de grade ca să treacă pe la fiecare prin poartă chiar și după ce devin străzi asfaltate, asta însă numai ca să ne întrebăm ce bunuri publice s-au oferit de primăria de sector în contul achitării taxei de proprietate? Care, nota bene!, e suprataxă în cazul automobilelor de peste 2.000 de centimetri cubi. Pentru că dacă venitului încasat din taxa de proprietate pe mașină nu-i corespunde transparent cheltuiala aferentă, cum ar fi, să zicem, amenajarea unor locuri de parcare oferite plătitorilor de impozite locale pe automobile, așa cum primesc drumuri publice cei ce achită rovinieta, atunci impunerile se pot numi biruri. Ca în vremea dominației turcești, când se încasau fără a se oferi nimic în schimb.
Dacă mă gândesc mai bine, prin 2021, o altă cunoștință voia să-și vândă locuința din sectorul 2, plasată parcă pe șoseaua Ștefan cel Mare, și să-și cumpere alta, pe aceeași arteră, dar în partea din sectorul 1, pentru că aprecia că marele oraș nu e armonizat fiscal și impunerile de la câteva sute de metri distanţă sunt mai relaxate.
Persoana considera că în cartierele clujene Mănăștur, Gruia sau Andrei Mureșanu fiscalitatea e absolut la fel. Așa cum se întâmplă în Copou, Tătărași ori Nicolina la Iași, în Coiciu și Tomis la Constanța.
Citește pe Antena3.ro
Această cunoștință, de pe strada cu nume de domnitor moldovean, spunea la acel moment că e posibil să exagereze un pic când discută de paradisul fiscal sector 1 și că sunt multe alte probleme cum ar fi întâlnirile la ore de vârf cu mașinile de gunoi, care atunci nu prea se mai produceau în sectorul 2, dar că nu e improbabil, pe viitor, ca Voluntari, Bragadiru sau Tunari să se transforme într-un mic stat american Delaware și bucureștenii alungaţi de fiscalitate să se refugieze acolo.
