Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cel care avea să devină cel mai iubit pianist al românilor, dar şi foarte apreciat în lume, s-a născut la 19 martie 1917, la Bucureşti.
“Copilul cu ochi mari şi negri şi cu un aer angelic era plăpând; îi plăcea foarte mult lumina, avea o privire blândă şi impresionantă prin gravitatea ei. Mama lui povestea că până la trei ani nu a reuşit să îl facă să zâmbească.(...) Darurile muzicale înnăscute ale lui Dinu Lipatti s-au manifestat de timpuriu. La şase luni îl asculta deja cu mare atenţie pe tatăl său cântând la vioară. (...)> De asemenea, aştepta cu nerăbdare, arătând cu degetul spre fereastră, ora la care trecea prin faţa casei un bătrân ce cânta la flaşnetă valsuri la modă. Nu împlinise încă doi ani când a început să reproducă sunetele care-l impresionau: un clinchet de pahar, un claxon, sunetele unui instrument sau chiar mici melodii pe care mai târziu va încerca să le găsească cu un deget pe clapele pianului. (…) la trei ani încercase chiar să-şi construiască singur
Tatăl său dorea ca Dinu să înveţe vioara, iar el era pasionat de pian, aşa că a rugat-o pe mama sa, Anna, să-l înveţe. Dinu a fost botezat, la patru ani, chiar de George Enescu, iar micuţul i-a impresionat pe toţi interpretând un menuet de Mozart. În jurul vârstei de 6 ani va da primul său recital la Ateneul Român. La 11 ani, după ce terminase şcoala primară, va fi primit la Conservator, la clasa profesoarei Florica Musicescu.
Era un copil minune, care cânta după ureche, va deveni un adolescent-minune, organziat, un intepret genial al marilor compozitori. Iată ce spune despre Dinu Lipatti, o altă mare pianistă română, Cella Delavrancea:” L-am auzit, pentru prima oară, la Ateneu, cântând Concerto-ul în mi bemol de Liszt. Să tot fi avut vreo cincisprezece ani. M-am dus să-l felicit. Eram cu ochii plini de lacrimi. Lângă el surâdea profesoara lui, Florica Musicescu. I-a spus:
A avut o prietenie fără egal cu un alt geniu român al pianului, româncă Clara Haskil. “Dragul de Lipatti , ieri seară i-a doborât încă o dată pe toţi pianiştii cu Mozart-ul său. Este un ales al zeilor, dar şi eu le mulţumesc că mi-au dat şi mie câte ceva...”. Se cunoscuseră în 1936, la Paris, în casa Prinţesei de Polignac, o mare admiratoare şi susţinătoare a celor doi. El avea numai 19 ani şi deja se vorbea despre măiestria sa, luase premii. Se împrietenesc, se întâlnesc des, vorbesc zilnic la telefon. La 19 octombrie 1938 Clara şi Dinu, la iniţiativa Prinţesei de Polignac, vor interpreta Concertul în Mi bemol la două piane de Mozart. În timp vor mai cânta împreună. Prietenia lor va fi tot mai strânsă. El îi spunea Clarineta.
“În cultura românească, Dinu Lipatti se plasează pe aceeaşi orbită cu cea a marilor personalităţi care au dus prestigiul ţării noastre peste hotare precum Enescu, Brâncuşi, Eliade... Pretutindeni, chiar în continentele unde nu a ajuns niciodată să concerteze, artistul român a fost considerat ca unul dintre ce mai reprezentativi pianişti ai secolului XX. După moartea sa, survenită chiar în momentul apariţiei
În România, în satul Ciolceşti, comuna Leordeni, Argeş, se află casa memorială “Dinu Lipatti”. “Muzeul prezintă numeroase obiecte ce au aparţinut lui Dinu Lipatti (pianul Bechstein, diplome, partituri) şi fratelui său, diplomatul şi omul de cultură Valentin Lipatti, familiei, cunoştinţelor din ţară şi străinătate, fotografii de familie: Dinu Lipatti la diferite vârste, alături de profesorii săi (George Enescu, Florica Muzicescu, Mihail Jora). Multe dintre fotografii sunt executate de Dinu Lipatti, deoarece acesta era un pasionat şi talentat fotograf.”, conform CIMEC.
