Am filmat emisiunea cu el în aşa-zisul birou de director al canalului Radio România Tineret. Nicio grandomanie, lucra într-o cameră obişnuită din Casa Radio împreună cu alţi doi ziarişti. Iar masa lui de director era mică, încăpeau computerul, ceaşca de cafea şi vreo trei pachete de Carpaţi fără filtru, începute şi neterminate de dezordinea boemă. Florian Pittiş, talentatul actor, recitator, făcător de spectacole nonconformiste „Poezia muzicii tinere”, vocea inconfundabilă de la radio şi televiziune. De zeci de ani, lumea ştia că vocea aceea gravă, plăcută, conţinând în ea parcă toate misterele lumii, glasul acela din emisiunea Teleenciclopedia a TVR-ului îi aparține lui Florian Pittiş. Îl întreb dacă pachetele de Carpaţi fără filtru, ţigări aspre, de infanterişti în tranşee, nu i-au alterat vocea bărbătească, dar şi mângâietoare. Se uită zâmbind la mine, nu-mi răspunde, dar scapără bricheta pentru a înroşi jarul din capătul ţigării ieftine. Show-urile lui Pittiş de la Teatrul Bulandra, “Poezia muzicii tinere”, adunau sute de studenţi, ingineri, liceeni, încât nu mai aveau loc pe scaune şi se aşezau pe jos. Deranjate de popularitatea lui Pittiş, de cântecele Beatles, conducerea comunistă şi Securitatea rupeau afişele, dar apăreau în schimb mii de foi A4 cu anunţarea spectacolelor.