Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Era o vreme în care inspirata emisiune de la Antenă „Cu mască, fără mască” făcea să sară din ţâţâni toate recordurile de audienţă. Din păcate, azi, starea lumii a alunecat spre spaime şi oftat, întâlneşti mulţimi de oameni cărora nu le mai vezi decât ochii, iar surâsul atât de rar, vorba se opresc în masca de vămuire a blestematului de virus. Toate s-au răsturnat, simplul gest al apropierii dintre oameni, al solidarităţii, păcii, prieteniei în proiecte comune, a da mâna cu celălalt a devenit periculos, strângerea cu umanitate a mâinilor îi infectează pe semeni. Trista poveste a măştilor, prea puţine în întreaga lume faţă de puhoiul năvălitorilor de distrugere, a dat prilejul şi unor răi să denatureze această dorinţă minimă de apărare. O damă, manechin din Australia, degeaba frumoasă, fiindcă are creier de confort doi, şi-a pus pe post de bichini o mască antivirus, alte sclifosite dau bani mulţi pe aşa-zise măşti de firmă, asortate la culoarea hainelor, unii înnebuniţi după bani fac speculă, umflând fără nicio compasiune preţul celei mai simple măşti. Dar răsar şi petice de senin pe cerul înnegurat de nori, liceeni deştepţi din grupul de robotică al Colegiului „Fraţii Buzeşti” din Craiova nu mai concep softuri pentru roboţi originali, ci fabrică vizete, din acelea de plastic din dreptul ochilor, protejând de infectarea cu virusuri. O asistentă din Galaţi, care lupta până în noapte cu virusurile în spital, a fost umilită de vecinii de bloc, i-au aruncat clor pe uşă, i-au interzis să intre în magazinul de la parter. Dar inimile mari sunt multe în România: pe întristata asistentă Mihaela au aşteptat-o în faţa locuinţei militari ai brigăzii de tancuri din Galaţi, divizia „Unirea Principatelor” şi ostaşii i-au dat onorul eroinei de spital şi i-au dăruit flori. Doctoriţa Alina din Iaşi nu a uitat de oraşul unde s-a născut, Suceava, a cerut detaşarea la spitalul focar sucevean, iar primul pacient a fost fratele bunicului, omorât în final de virus. S-a infectat şi ea, dar a izbândit şi s-a întors la ATI-ul Spitalului Judeţean lovit de epidemie, de ziua ei, când a împlinit 30 de ani. Copilul, soţul, familia rămasă în Iaşi au felicitat-o prin telefon. Asistentul de pe salvare din pârjolita Suceavă şi-a văzut fiul doar de la geam, o lună, şi-au făcut cu mâna şi el a rostit parcă pentru istorie: „Bucovina nu va muri, chiar dacă azi ne numărăm morţii”!
